In padurile de la altitudini mari din Africa de Est, de la Capul Bunei Sperante se aud frecvent triluri de pasari cantatoare. Dintre acestea unele sunt stridente si se aseamana cu un scartait, ei bine sunt sunete pe care le scoate o pasare care face parte din familia sturzilor si are numele de prihorul cu stea alba.
Această specie este cunoscută pentru trilurile melodioase și comportamentul său discret, fiind o prezență fermecătoare în peisajele montane.
Numele popular al acestei pasari se refera la petele de un alb-stralucitor pe care le are deasupra ochilor, pe penajul albastru-cenusiu-ardezie de pe cap si care se aseamana cu niste stelute.
Caracteristicile distinctive ale prihorului cu stea albă
Prihorul cu stea alba are lungimea corpului de 15-16 cm si greutatea de 18-26 g. Penajul este asemanator la ambele sexe, pe corp este galben, la fel si in zona de sub coada, iar aripile au dungi gri, cenusii si negre.
Ciocul este scurt si drept, de culoare neagra. Picioarele sunt mici, subtiri, de culoare cenusie, se termina fiecare cu cate trei degete indreptate inainte si unul inapoi, sunt prevazute cu gheare ascutite si curbate, cu ajutorul lor se prinde cu usurinta de crengile subtiri ale copacilor de inaltime mica.
Coada este scurta, galbena dedesubt si neagra deasupra. Ochii sunt mari si rotunzi, au irisul negru, sunt situati pe partile laterale ale capului.
Aceste pasari canta pentru a comunica intre ele, pentru a-si anunta teritoriul, sau pentru a-si striga puii. Cuibul este in forma de cupa, construit la bifurcatia ramurilor unui copac din crengute subtiri si fire de iarba uscata.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere masculul are obiceiul sa curteze femela, ii aduce hrana in cioc sau canta mai intens. Femela este cea care realizeaza cuibul si tot ea cloceste ouale. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti si ocrotiti tot de femela.
Habitatul acestor pasari este dupa cum am spus cel de la altitudini mari, format din paduri tropicale si subtropicale montane. In functie de anotimp prihorii pot migra la diverse altitudini, ajungand chiar si in zone mai joase, in gradini sau zone forestiere.
Dieta și obiceiurile de hrănire
Hrana lor consta din insecte, larve de insecte, fructe de padure, mici animale vertebrate si nevertebrate.
Prihorul cu stea alba are denumirea stiintifica de Pogonocichla stellata, face parte din ordinul Passeriformes, familia Muscicapidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Trilurile și comunicarea
Prihorul cu stea albă este renumit pentru trilurile sale unice, pe care le folosește pentru a-și marca teritoriul și pentru a comunica cu partenerii. Aceste sunete variază de la note scurte și ascuțite, asemănătoare unui scârțâit, până la melodii mai complexe. Cântecele masculului sunt mai elaborate în perioada de împerechere, fiind folosite pentru a atrage femela.
Adaptările pentru supraviețuire la altitudini mari
Această pasăre are mai multe adaptări care îi permit să trăiască în condiții montane. Penajul său dens și coloritul discret o ajută să se camufleze în vegetația deasă, în timp ce ghearele ascuțite și membrele puternice îi permit să se agațe ferm de ramurile subțiri. Consumul diversificat de hrană, care include atât insecte, cât și fructe de pădure, îi oferă flexibilitate în fața schimbărilor sezoniere.
