Prosauropodele sunt o ramură de dinozauri erbivori care au trăit în perioada Triasicului, acum aproximativ 220 de milioane de ani. Precursorii cunoscuților dinozauri cu gât lung, sauropodele, prosauropodele sunt considerați printre primele forme de dinozauri erbivori, cu adaptări fizice care au permis mersul biped și patruped.
Aceste creaturi fascinante erau răspândite pe toate continentele de atunci, iar fosilele lor oferă indicii valoroase despre evoluția dinozaurilor de mari dimensiuni. Cu o dietă bazată pe plante și un stil de viață în turme, prosauropodele au deschis calea pentru marii erbivori de mai târziu din Jurasic.
Desi au fost considerati stramosii dinozaurilor cu picioare de soparle, numiti Sauropode, reprezentantii Prosauropodelor sunt o ramura a Sauropodelor, iar dupa cum sugereaza si numele, au aparut inaintea acestora. Astfel, dinozaurii sunt impartiti in doua mari grupe, in functie de forma bazinului, acestea fiind saurienii, sau „dinozaurii cu bazin de soparla”, si ornitozaurii, sau „dinozaurii cu bazin de pasare”.
Bazinul saurienilor este alcatuit din ilion, ischion si pubis si este triunghiular, pe cand la ornitozauri bazinul are forma unui patrulater, existand uneori o prelungire a pubisului.
Prosauropodele fac parte din subordinul Sauropodomorpha, ordinul saurienilor, alaturi de sauropode si teropodele carnivore, acestea fiind dinozaurii cu picior de pradator, din care fac parte cunoscutii dinozauri pradatori.
Asa cum se obisnuieste in evolutia animalelor, creaturile de mari dimensiuni au rude de dimensiuni mai mici, acesta fiind si cazul sauropodelor, creaturi de dimensiuni mari, care nu au evoluat din ramura dinozaurilor cu picioare de soparla, ci paralel cu stramosii acestora. Reprezentantii acestei ramuri au aparut in Triasic, in urma cu 220 de milioane de ani, cand dinozaurii se aflau la inceputul perioadei lor de dominatie pe intreaga planeta.
Caracteristicile fizice și adaptările prosauropodelor
Prosauropodele erau creaturi mai mici fata de sauropode si aveau o lungime cuprinsa intre 2 si 10 metri. Aveau gaturile lungi si o coada lunga, insa nu foarte lunga, avand si o greutate mai mica. Datorita membrelor anterioare mai scurte, erau capabili sa se deplaseze pe doua picioare, insa puteau avea si un mers patruped.
In privinta hranei, se considera ca aceste creaturi erau erbivore, chiar daca nu erau bine echipate pentru a digera plantele mai dure, existente in perioada in care au trait. Cu toate acestea, nu exista dovezi clare ca se hraneau cu carne, fie ca provenea de la mici dinozaurii, pesti sau insecte, desi unii specialisti nu au siguranta ca acest lucru nu era posibil.
Habitatul și comportamentul prosauropodelor
Prosauropodele erau foarte raspandite, fiind prezente pe toate continentele, care atunci erau unite. Astfel, fosilele acestora au fost descoperite in Europa, Australia, Asia, Africa, America de Nord si America de Sud. Totodata, aceste fosile sunt considerate cele mai vechi descoperiri, care apartin dinozaurilor, din intreaga lume. Cu o dentitie mult mai asemanatoare cu a erbivorelor decat a reptilelor carnivore, aceste creaturi obisnuiau sa traiasca si sa se deplaseze in turme. Acest lucru le asigura o protectie crescuta in fata pradatorilor din acele vremuri.
Prosauropodele sunt impartite in 7 grupe diferite, existand astfel, grupul celor mai primitivi dinozauri, numit Thecodontosaurs, format din animale in totalitate bipede, sau Anchisaurids, format din animale patrupede, de mici dimensiuni. Diversitatea acestor creaturi se poate observa din diferentele existente intre membrii acestor grupuri, de exemplu Yunnanosaurids fiind un dinozaur de dimensiuni mari, care masura 7 metri in lungime si avea un corp masiv.
Prin numeroasele fosile existente, prosauropodele raman printre primele specii de dinozauri, a caror stramosi nu se cunosc, insa sunt rudele sauropodelor gigantice.
Rolul prosauropodelor în ecosistemele Triasicului
În perioada Triasicului, prosauropodele ocupau un rol esențial în ecosistemele terestre. Fiind printre primele erbivore de mari dimensiuni, acestea contribuiau la menținerea echilibrului ecologic prin consumul vegetației abundente din mlaștini și pădurile joase, contribuind la răspândirea semințelor și la regenerarea vegetației.
Stilul lor de viață în turme nu doar că le oferea protecție împotriva prădătorilor, dar și facilita exploatarea resurselor alimentare, protejându-le astfel de competiția cu alte erbivore mai mici.
Prosauropodele au jucat un rol important în structura trofică a Triasicului, servind drept sursă de hrană pentru prădătorii carnivori, influențând astfel evoluția acestora. Cu o diversitate de specii și o adaptabilitate remarcabilă la diferite medii, prosauropodele au contribuit semnificativ la dezvoltarea unor ecosisteme stabile, pregătind terenul pentru diversificarea dinozaurilor de mai mari dimensiuni din Jurasic.
Prosauropodele și tranziția către marii dinozauri sauropode
Prosauropodele reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri de dinozauri erbivori, fiind precursorii direcți ai sauropodelor, cei mai mari dinozauri de uscat din toate timpurile. Evoluția prosauropodelor a oferit bazele necesare dezvoltării unor trăsături esențiale pentru supraviețuirea sauropodelor.
O astfel de trăsătură este alungirea gâtului, care a permis accesul la surse de hrană variate, inclusiv la vegetația aflată la înălțime. Prosauropodele au arătat o adaptare treptată spre mari dimensiuni corporale și au evoluat membre puternice, capabile să susțină un corp masiv. Această evoluție lentă și treptată a pregătit terenul pentru succesul uriașilor sauropode, care au dominat era Jurasică și Cretacică.
