Psittacosaurusul (Psittacosaurus mongoliensis) este un animal preistoric erbivor care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul inferior. Numele sau vine de la ciocul sau curbat si puternic, care se aseamana cu al unui papagal din zilele noastre. Psittacosaurusul avea un corp adaptat atât pentru deplasarea bipedă, cât și pentru mersul pe patru picioare, iar ciocul său puternic și maxilarele robuste îl ajutau să consume o varietate de plante dure din habitatele sale aride.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in anul 1923, in China si Mongolia, de catre paleontologul Henry Fairfield Osborn – presedintele Muzeului American de Istorie Naturala din New York. Din aceasta specie s-au gasit mai multe exemplare tinere fosilizate, dintre care unul era mai mic de 25 cm, considerat cel mai mic dinozaur care a fost descoperit pe suprafata Pamantului. Cat priveste exemplarele mari, acestea i-au ajutat pe paleontologi sa estimeze lungimea acestei specii de dinozauri ca fiind de aproximativ 2 m si greutatea de pana la 25 kg.
Anatomia unică a Psittacosaurusului
Craniul acestui dinozaur era scurt si compact, ciocul avea o forma dreptunghiulara si era prevazut cu o muchie cornoasa. Maxilarele sale nu foarte mari nu prezentau dinti in partea din fata, doar in spate erau prevazute cu masele puternice, folosite pentru macinarea plantelor.
Psittacosaurusul avea un mers biped, mai ales cand trebuia sa ajunga la crengile copacilor inalti, pe care le tragea spre el cu membrele din fata pentru a se hrani cu frunzele fragede ale acestora. Membrele anterioare aveau cate patru degete lungi, acoperite cu piele solzoasa si prevazute cu gheare ascutite, tari si putin incovoiate. Acest lucru ii permitea fara probleme sa apuce si sa retina in apropierea sa ramurile copacilor.
De asemenea, labele membrelor anterioare erau dotate cu pernite cornoase, ceea ce arata ca se putea deplasa si pe toate cele patru membre, mai ales cand manca plantele de la sol.
Membrele posterioare erau mult mai mari si mai musculoase, cu degete ce aveau si ele gheare puternice, adaptate pentru a alerga si a tine intreaga greutate a corpului. In timpul mersului, coada groasa si lunga il ajuta in mentinerea echilibrului, iar in repaus ca un al treilea membru posterior de sprijin pe sol.
Habitat și adaptări alimentare
Traia in zone desertice si semidesertice, unde se hranea cu material vegetal mai rigid, sau cu samburii duri ai unor fructe, pe care ii maruntea cu ciocul sau puternic si incovoiat.
Unele fosile descoperite, foarte mici si bine osificate, aratau ca acesti dinozauri isi ingrijeau mult timp puii, acestia ramaneau mult timp in cuib pana la osificarea bine a oaselor. Altele insa – anumite schelete de pui cu dinti tociti – aratau ca existau si pui care dupa eclozare erau nevoiti sa se descurce singuri, fara ajutorul parintilor.
Prin analiza histologica a unor exemplare de Psittacosaurus mongoliensis s-a estimat rata de crestere a acestor dinozauri. Astfel, puii la aproximativ 3 ani cantareau cam 1 kg, iar durata vietii era de 10-11 ani.
Psittacosaurusul face parte din ordinul Ornithieschia si familia Psittacosauridae. Aceasta familie cuprinde un numar de 12 specii si anume: P. mangoliensis, P. meileyingensis, P. sinensis, P. neimongoliensis, P. xinjiangensis, P. mazongshanensis, P. ordosensis, P lujiatunensis, P. gobiensis, P. major si P. sattayaraki (ale carui fosile au fost descoperite in Thailanda).
Rolul social și viața în grup a Psittacosaurusului
Psittacosaurusul nu trăia solitar; existența scheletelor de pui descoperite în grupuri sugerează că acești dinozauri trăiau în grupuri mici sau familii. Paleontologii cred că exemplarele tinere erau îngrijite de adulți o perioadă mai lungă, până ce dezvoltau oasele suficient de puternice pentru a supraviețui pe cont propriu. Descoperirea cuiburilor fosilizate indică faptul că Psittacosaurusul avea o structură socială bine definită, cu adulți care asigurau protecția puilor în fața prădătorilor.
Acest comportament social este considerat similar cu cel al unor specii moderne de păsări sau reptile, în care indivizii tineri rămân aproape de adulți pentru a beneficia de protecție și îngrijire până la maturizare. Astfel, Psittacosaurusul demonstrează o organizație socială interesantă, care i-ar fi conferit un avantaj evolutiv în fața provocărilor din habitatul său semiarid.
