Randunica (Familia Hirundinidae) – este o pasare mica, dragalasa, are ciocul turtit, latit la baza, aripile lungi, coada bifurcata, picioarele scurte.
Rândunica (Hirundo rustica), cunoscută popular ca rândunica de casă, este una dintre cele mai îndrăgite și cunoscute păsări migratoare din România. Sosirea acesteia anunță începutul primăverii, iar legătura sa strânsă cu oamenii, datorită obiceiului de a-și construi cuibul în gospodării, o face o prezență familiară și binevenită. Rândunica nu doar că simbolizează reînnoirea naturii, dar contribuie și la echilibrul ecosistemului, fiind un prădător eficient al insectelor.
Caracteristicile rândunicii: cum recunoaștem această pasăre?
Aceasta pasare sugereaza invariabil sosirea primaverii, desi nu rareori, la inceputul primaverii, campurile mai au zapada si bruma pe ele. Este o pasare migratoare, la noi este cunoscuta drept randunica comuna (hirundo rustica). Este numita popular ,,randunica domestica”. Apare in luna martie-aprilie in tara noastra.
Partea dorsala a corpului si o dunga ce trece peste gusa sunt colorate in negru-albastru cu luciu; fruntea si gatlejul sunt cafenii-rosii, iar partea ventrala, alba-cafenie galbena. Penele mai mari au puncte albe rotunde.
Coada adanc bifurcata, aripile lungi si zvelte (cu o deschidere mare a aripilor) dau zborului un aspect caracteristic, dupa care se cunoaste usor randunica. Femela seamana in general cu masculul, dar are coada mai scurta, mai putin bifurcata si penajul este mai putin lucios.
Cuibul rândunicii: construcție și obiceiuri de cuibărit
Din timpurile stravechi, aceasta pasare s-a atasat de om. Isi construieste cuibul in case si soproane, fara a se sinchisi de ceea ce se intampla in jurul ei. Aici isi cauta un loc cat mai adapostit, pentru a-si apara cuibul. Prefera cornise proeminente si grinzi, stresinile caselor, hambare si garaje.
Perechea de randunele aduce cu ciocul pamant malos, pe care il fixeaza bucata cu bucata, pe perete, si il chituieste (cu paie, saliva) sub forma unui sfert de emisfera. Spatiul din interiorul cuibului este captusit cu substante moi (ierburi, pene) si poate fi folosit pentru a cloci pana la sase oua, ce sunt albe cu puncte cenusii si cafenii. In regiunile nepopulate, randunelele fixeaza cuibul pe peretii stancosi, dar se muta in vecinatatea omului, imediat ce teritoriul a fost populat.
Femela cuibareste singura, depune 2-7 oua, dar la cresterea puilor (hraniti cu diferite insecte) este ajutata mult si de mascul (la hranirea puilor cat si la incalzirea lor sub aripi, pe timpul noptilor mai reci sau zilelor ploioase). Perechile convietuiesc si revin la acelasi cuib (pe care il repara daca este distrus), mai multi ani la rand. Este vanata de pisici, si de pasari de prada mai mari, bufnite, soimi etc.
Randunelele comune se hranesc doar cu insecte (libelule, musculite, gargarite etc), pe care le vaneaza numai in zbor. Prima clocire are loc in luna mai, o a doua urmeaza in luna august. Se poate intampla ca din cauza unei toamne timpurii, puii din cea de-a doua clocire sa piara. Ca toate insectivorele, randunelele trebuie si ele sa ne paraseasca toamna. La sfarsitul lui septembrie ele migreaza spre sud, in carduri mari, in general noaptea. Aceste pasari, in tara noastra, pot ramane in toamnele frumoase, pana spre sfarsitul lunii octombrie.
La noi in tara, traieste si randunica de casa sau lastunul de casa. Coada sa este putin bifurcata, partea dorsala este de culoare neagra albastruie, partea ventrala este alba. In zbor nu este atat de rapida si agila, precum cea prezentata mai sus. Este o pasare mai linistita.
Cuibul sau, ocupat mai multi ani consecutiv de aceeasi pereche (daca intre timp nu a fost ocupat de vrabii), este numai in mod exceptional instalat in interiorul cladirii; in majoritatea cazurilor, acesta se afla fixat in afara ei, iar spre deosebire de cel al randunicii comune, este complet zidit, cu exceptia unei intrari inguste.
Rândunica și legătura cu oamenii: de ce este un simbol al primăverii?
In tara noastra este ceva mai rara decat randunica de camp. Soseste pe la mijlocul lunii aprilie si pleaca in setembrie-octombrie. Cuibareste adesea si departe de gospodarii, facandu-si cuiburile pe peretii stancosi si abrupti, in mine sau cladiri parasite.
O alta specie din Europa Centrala si din tara noastra este randunica de mal sau lastunul de mal. Masoara cel mult 13 cm lungime. Penajul este cafeniu-cenusiu pe partea dorsala, alb pe partea ventrala, iar pe piept are o banda transversala de un cafeniu-deschis.
Randunica de mal isi sapa cuibul in maluri abrupte (in special in partea superioara), galerii putin ascendente, de cca. 1 m adancime, la extremitatea carora, o vizuina mica cuprinde cuibul propriu-zis. Aceasta pasare populeaza nu numai malurile abrupte, dar si alti pereti de pamant.
Randunica de mal populeaza ca pasare clocitoare aproape toata suprafata pamantului, cu exceptia Australiei, Polineziei si a jumatatii sudice a Americii de Sud. Este o pasare migratoare. Soseste la inceputul lui aprilie in tara si pleaca la sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie. Este o pasare clocitoare frecventa la noi, formand numeroase colonii, mai ales pe malurile abrupte, ale raurilor mari. Numarul de perechi din fiecare colonie, poate atinge cateva sute.
Exista un numar mare de genuri si specii, raspandite pe tot globul. Toate sunt pasari zburatoare excelente (in timpul zborului tin ciocul deschis). Prind insectele din zbor (fiind vanatoari foarte iscusiti) si de asemenea pot bea apa tot din zbor, trecand pe langa suprafata apelor raurilor. Aceasta pasare este capabila sa faca si sute de zboruri pe zi.
Randunica – este una dintre cele mai cunoscute pasari din lume.
Curiozități despre rândunică
Rândunica are un ciclu de viață fascinant, iar unele aspecte ale comportamentului său sunt de-a dreptul remarcabile. De exemplu, atunci când migrează, rândunicile parcurg distanțe impresionante de mii de kilometri, îndreptându-se spre regiunile calde din Africa sau sudul Asiei. În timpul acestei călătorii, se bazează pe curenții de aer și pe poziția soarelui pentru a naviga.
Un alt detaliu interesant este că rândunicile își hrănesc puii exclusiv cu insecte capturate în zbor. Acest lucru le face nu doar vânători extrem de agili, dar și foarte utile pentru controlul populației de insecte, inclusiv țânțari și muște. Faptul că pot prinde și consuma insecte în zbor le conferă o abilitate unică, fiind capabile să facă sute de zboruri zilnice pentru a-și hrăni puii.
