Rechinul-inger este cunoscut si cu numele de diavolul de nisip sau cu denumirea stiintifica de Squatina dumeril. Are obiceiul de a sta partial ingropat in nisipul de pe fundul marii si particularitatea de a detecta prada care se apropie fara a fi observat de aceasta, datorita coloritului sau in nuante maronii care il camufleaza perfect in mediul acvatic in care traieste. Inoata la adancimi de pana la 100 m in apele calde ale Oceanului Atlantic de Nord si marile adiacente acestuia. Numeroase exemplare populeaza apele Marii Mediterane.
Are lungimea corpului de cel mult 1,5 m si greutatea de 27 kg. Capul este plat, iar botul rotunjit cu maxilare puternice. Ochii mici sunt pozitionati pe partea de sus a capului si au irisul de culoare inchisa. Corpul este lat si turtit, cu partea dorsala conica, se aseamana mai mult cu cel al unei pisici de mare decat cu al unui rechin.
Aripioarele pectorale sunt foarte late si se aseamana cu niste aripi, iar in apropierea lor pe partile laterale ale corpului se observa cate cinci fante branhiale pozitionate la distanta egala una de alta. Inotatoarele dorsale sunt mici, situate una la distanta mica fata de cealalta si in apropierea pedunculului codal. Inotatoarea codala este destul de mica comparativ cu restul corpului. Deplasarea acestui rechin este ca si a altor specii prin miscarea ondulatorie a cozii sale.
Interesant la rechinul-inger este faptul ca are maxilarele mobile, cu ajutorul lor ataca brusc si prinde mai repede prada. Acestea sunt prevazute cu numerosi dinti lungi, subtiri si foarte ascutiti. Are obiceiul sa vaneaze pesti, moluste, scoici, arici de mare si alte specii de crustacee.
La aceasta specie reproducerea este ovovivipara, femela poate avea un numar de 7-13 oua pe care le tine in interiorul corpului pana cand acestea eclozeaza si naste pui vii.
Rechinul-inger face parte din ordinul Squatiniformes, familia Squatinidae si este o specie in pericol de disparitie din cauza pescuitului excesiv si a reproducerii in numar mic. Aceasta specie este foarte mult apreciata de localnici, de-a lungul anilor a fost pescuita foarte mult pentru carnea sa gustoasa, pentru ulei si piele. Astazi aceasta specie este protejata prin lege, mai ales in California unde numarul de exemplare este considerat foarte mic.
In total exista 16 specii ale acestui gen de pesti cartilaginosi care au particularitatea comuna de a prezenta aripioare pectorale foarte mari, de la care le vine si denumirea de rechinii-inger. Nu sunt rechini foarte agresivi, de regula nu ataca omul daca nu sunt deranjati, in momentul in care sunt atinsi pot musca foarte rau.
Video – Rechinul-inger (Squatina dumeril):
