Revolutia de la 1821 a fost un inceput si un sfarsit de epoca; sfarsitul Vechiului Regim in Principatele Romane si inceputul modernitatii. Ea s-a declansat intr-o perioada de criza a regimului fanariot, avand ca fundal incompatibilitatea tot mai grava intre structura economica si sociala inca patriarhala, traditionala, care evolueaza foarte lent spre modernitate si un organism politico-statal care s-a modernizat in raport cu sistemul politic medieval, ca urmare a reformismului promovat de domnii fanarioti dar care a functionat exclusiv in favoarea domnitorilor si a regimului otoman.
Revolutia din 1821 a inceput ca o miscare antiotomana in contextul general al revolutiilor balcanice, in stransa legatura cu Eteria si cu ideea ridicarii popoarelor crestine din Balcani impotriva stapanirii otomane, cu sprijinul Rusiei. Eteria a fost o societate secreta de tip elitist, menita sa organizeze si sa conduca diaspora greceasca pe calea eliberarii grecilor cu sprijinul Rusiei, pe fondul unei rascoale generale a crestinilor din Balcani.
Planurile sale militare acordau Principatelor Romane un rol important; Moldova se constituia intr-o baza de operatiuni iar Oltenia era destinata unei insurectii romanesti menita sa favorizeze trecerea la sud de Dunara a trupelor eteriste ce veneau din Rusia pentru a dezvolta insurectia in Balcani. In acest scop a fost initiat si tudor Vladimirescu in planurile militare ale Eteriei, dupa incheierea legamantului cu capeteniile eteriste Iordache si Farmache, prin care se definea ca scop al intelegerii lupta impotriva dominatiei otomane.
La 15 ianuarie, data oficiala a declansarii Revolutiei de la 1821, trei mari boieri reperezentanti ai partidei nationale din Tara Romaneasca, Grigore Brancoveanu, Grigore Ghica si Barbu Vacarescu, cei care la moartea lui Alexandru Sutu, ultimul domn fanariot, au si constituit un organism politic provizoriu numit Comitetul de Obladuire, l-au mandatat pe Tudor Vladimirescu sa mobilizeze populatia in vederea declansarii revolutiei. In seara zilei de 18 ianuarie 1821, Tudor a parasit Bucurestiul indreptandu-se spre Oltenia pentru a aplica planul convenit cu grecii din Eterie si cu boierii romani.
Ajuns aici, a inceput fortificarea catorva manastiri, recrutarea pandurilor si inzestrarea cu armamentul adus anterior la resedinta sa de la Cerneti. Pandurilor li s-au alaturat si unii tarani, prefigurandu-se astfel un nucleu de armata nationala ce va fi numit ulterior Adunarea Norodului. La 23 ianuarie 1821, Tudor a lansat un apel catre popor cunoscut sub numele de Proclamatia de la Pades, prin care justifica ridicarea la lupta invocand dreptul de rezistenta la opresiune in numele dreptului natural al oamenilor si cetatenilor.
Aceasta proclamatie lansa un mesaj cu caracter social, antifeudal, fiind indreptata impotriva boierimii si a regimului fanariot. Dovada in acest sens este si ampla miscare taraneasca declansata dupa lansarea apelului, o parte a taranilor incadrandu-se in Adunarea Norodului, alta actionand independent si manifestandu-se sub forma unei rascoale.
Insa Revolutia de la 1821 a avut un caracter national evidentiat de relatiile lui Tudor Vladimirescu si a boierimii din Tara Romaneasca cu Eteria, masurile luate pentru transformarea unor obiective civile din Oltenia in baze militare, preocuparile de organizare militara a Adunarii Norodului si disciplina instaurata in armata. Din motive de diplomatie dar si pentru ca avea anumite retineri fata de organizarea eteristilor si fata de posibilitatea interventiei rusilor in sprijinul romanilor si grecilor, Tudor a cautat sa menajeze susceptibilitatile Portii Otomane. De aceea, pentru a nu atrage interventia rapida a turcilor, documentele oficiale ale revolutiei nu precizeaza inlaturarea dominatiei otomane ca obiectiv national.
Documentul program al Revolutiei din 1821 care preconiza organizarea interna a tarii a fost definitivat in cursul lunii februarie si se numea Cererile Norodului Romanesc. El prevedea suprimarea abuzurilor din administratie, desfiintarea vamilor interne, reducerea impozitelor, formarea unei armate nationale. Aceste masuri vizau modernizarea societatii romanesti dar nu subminau total puterea economica si politica a boierimii, in conditiile in care era nevoie de unitatea tuturor fortelor sociale pentru inlaturarea dominatiei turco-fanariote.
Tudor a parasit Oltenia si s-a indreptat in fruntea armatei revolutionare spre Bucuresti, unde a ajuns in cursul lunii martie, in acelasi timp cu armata eterista condusa de Alexandru Ipsilanti, care venise din Moldova si urma sa se indrepte spre Dunare, pentru a declansa lupta de eliberare din Balcani impotriva turcilor. In conditiile in care Rusia a condamnat atat miscarea revolutionara a lui Tudor cat si actiunea eteristilor, Tudor a inteles ca este imperios necesar sa colaboreze cu boerimea pentru a legitima regimul politic instaurat la Bucuresti. Timp de aproape doua luni el a condus Tara Romaneasca in caliate de domn si si-a exprimat intentia de a colabora cu elita politica din Moldova, pentru a-si atinge obiectivele comune.
In luna mai a anului 1821, armata turca a intrat in tara. Constient ca armata sa de 6000 de oameni impreuna cu trupele eteriste nu va putea sa-i invinga pe turci, Tudor a continuat tratativele cu Poarta, initiate anterior si a refuzat sa lupte alaturi de eteristi impotriva armatei otomane. Atitudinea sa a fost considerata de greci ca o tradare, drept pentru care Eteria l-a condamnat la moarte si la executat. In scurt timp armata revolutionara romana s-a dezintegrat iar la inceputul lunii iunie 1821, trupele eteriste au fost invinse succesiv de turci la manastirea Nucet si apoi la Dragasani.
Revolutia de la 1821 a implicat si Moldova, dar ea s-a desfasurat preponderent in Tara Romaneasca. Prin cauze, pregatiri si stare de spirit ea a fost insa un fenomen general romanesc. De altfel, consecintele politico-nationale au fost identice pentru ambele Tari Romanesti. Revolutia a deschis drumul pentru implinirea in epoca moderna a dezideratelor de libertate si unitate nationala, dar, inainte de toate a marcat debutul primei modernizari a societatii romanesti din ambele Principate.
