Drumul şerpuieşte printre colinele înverzite ca, mai încolo, să dezvăluie dealurile deasupra cărora se ridică freamătul liniştitor al naturii. Soarele urcă domol pe cer, nu înainte ca miezul lui palid să înghită, în lumină, măgura pe care trebuie să o urcăm. Nimeni nu se grăbeşte, timpul pare încremenit.
Razele de soare par că ne urmează. Ne îndreptăm spre satul Viscri, iar totul pare atât de departe de România, de ceea ce reprezintă această ţară, parcă un hibrid, fără identitate şi cu o istorie care nu face nimic altceva decât să bulverseze şi mai mult aşa-numitul spirit identitar, de care ne agăţăm cu atâta ardoare.
Şi, culmea, singura legătură pe care această oază, satul Viscri, o are cu România este legată mai mult de partea teritorială, şi nu neapărat de cea culturală. Ori poate şi această impresie face parte, iarăşi, dintr-o criză identitară, larg dezbătută, dar fără vreo cale de rezolvare.
În sfârşit, situat în Transilvania, mai cu seamă în judeţul Braşov, abătut de la drumul ce leagă Brașovul de Sighişoara, Viscri este un loc cu totul şi cu totul special, atât prin peisagistica incredibil de frumoasă, cât şi prin construcţiile care se află aici, mărturii vii ale faptului că oamenii nu mai sunt vulnerabili în fața eroziunii timpului, dacă lasă ceva în urmă.
Această aşezare a fost colonizată de saşi şi a devenit cunoscută datorită uneia dintre cele mai impresionante biserici fortificate săseşti, inclusă, de altminteri, în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Cu o ogivă oarecum încrucişată, fără prea multe elemente complicate, dar şi fără grija zilei de mâine, a timpului care trece necontenit, Biserica fortificată din satul Viscri, foarte bine conservată, nu are dimensiuni chiar mari, însă chiar aşa, se numără printre cele mai reprezentative monumente săseşti din Transilvania, constituind, de mai bine de 40 de ani, obiectul unor cercetări asidue, menite să dezlege enigmele legate de acest monument impresionant.
Se spune că, atunci când coloniştii germani au venit în acest loc, au găsit în nord-estul actualului sat o capelă mică. În afara acestei capele, precum şi înăuntru, au fost descoperite piese ce datează chiar din anii 1100-1120, acestea aparţinând unor secui care trebuiau să păzească, exact din acest punct, frontierea statului maghiar feudal.
De câţiva ani încoace, satul Viscri a intrat în atenţia întregii lumi, a presei centrale, dar şi a presei internaţionale, datorită vizitelor dese ale Prinţului Charles. Ba mai mult decât atât, Prinţul Charles patronează Mihai Eminescu Trust (Fundaţia Mihai Eminescu), cu ajutorul căreia s-a renovat biserica, dar şi câteva case din sat, căutându-se a li se oferi din caracteristicile care le-au consacrat.
În anul 2011, s-a adus în discuţie faptul că satul Viscri a reuşit să supravieţuiască datorită romilor „tradiţionali”, cum s-au numit chiar ei, precum şi câtorva germani care au rămas să locuiască în acest loc, deşi pare rupt de restul ţării. Cu toate acestea, undeva pe la sfârşitul anilor ’90, doi germani aveau să pornească o afacere în satul Viscri, proiect prin care aceştia îşi doreau să producă şosete din lână naturală.
În cele din urmă, afacerea iniţiată de cei doi nemţi a avut succes ca, mai apoi, la acest proiect să lucreze peste 100 de femei din localitate. Din nefericire însă, criza financiară a afectat şi această afacere, creşterile scăzând dramatic, potrivit Mediafax.
În prezent, în satul Viscri locuiesc circa 500 de locuitori care, pe lângă agricultură, îşi câştigă existenţa din turism, care, de ceva timp, aduce în acest sătuc mii de turişti. Aceştia vin aici să se bucure de linişte, dar şi să viziteze biserica fortificată, muzeul ce se află în incinta cetăţii, precum şi Camera slăninei din biserică, aceasta din urmă fiind, de altfel, unul dintre cele mai inedite obiective turistice din Viscri.
Tot aici, turiştii pot admira porturi tradiţionale autentice, unelte de lucru ori, de ce nu, piese de mobilier asemenea, adică autentice.
În final, de remarcat este că România chiar este ţara contrastelor: sate izolate de lume şi liniştite, aşezări unice, construcţii impresionante, care au reuşit să reziste, poate ca un răspuns la trecerea timpului, oameni curaţi, la minte şi la suflet, obiceiuri păstrate chiar şi astăzi versus sate declarate oraşe peste noapte, comune cu săli de sport moderne, dar fără canalizare, oraşe hibridizate, fără niciun pic de gust şi o capitală unde câinii vagabonzi, haosul arhitectural şi forfota chiar pot convieţui într-un oraş murdar, ce se poate transforma într-o Veneţie la prima ploaie.
Şi să vă daţi seama de frumuseţea şi unicitatea acestui loc, imaginaţi-vă cel puţin un motiv pentru care peste 10.000 de turişti pe an ar decide să viziteze satul Viscri. Poate aşa veţi înţelege de ce trebuie să vizitaţi acest loc minunat din Transilvania, nu înainte de a vă dori liniştea.
Comunitatea din Viscri este profund dedicată conservării modului de viață tradițional și a metodelor autentice de agricultură. Vizitatorii pot participa la activități cum ar fi plimbări cu căruța, degustări de produse locale și ateliere de meșteșuguri, oferind o experiență imersivă și educativă.
Pe lângă atracțiile culturale și istorice, natura înconjurătoare oferă trasee de drumeții și oportunități de explorare în aer liber, făcând din Viscri destinația perfectă pentru cei care caută o evadare din agitația urbană și o reconectare cu natura.
