Din cele peste 1000 de specii de scorpioni care sunt distribuite pe tot globul, face parte si o specie de arahnida numita scorpionul manciurian auriu. Dupa cum ii spune si numele popular aceasta traieste in regiunile din Manciuria – tinutul situat intre cele doua fluvii mari Ussuri si Heilong Jiang din China de Nord-Est.
Avand in vedere faptul ca Manciuria se invecineaza cu Mongolia in partea de vest si cu Coreea de Nord la sud, se intelege de ce acest scorpion a patruns atat de usor in peisajul acestor regiuni. De asemenea scorpionul manciurian auriu este un iubitor al zonelor uscate si calde, el apare si in alte parti ale Chinei si chiar in Japonia.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 6 cm, femela fiind intotdeauna mai mare decat masculul. Pe partea dorsala coloritul este maroniu, iar pe cea ventrala mai deschis, galben-bej-auriu. Corpul sau este alcatuit din prosoma acoperita de carapace, preabdomen si coada. Prosoma acopera creierul si este in legatura cu membrele locomotoare, cu gura, ochii, pedipalpii, chelicerele.
Preabdomenul sau abdomenul anterior are sapte segmente unite prin membrane elastice, flexibile (care permit intinderea acestuia in timpul miscarii) si adaposteste organele interne din care face parte si inima. Coada este o parte a abdomenului, are cinci segmente inguste, iar la final apare acul ce tine de ultimul segment si glanda cu venin ca un saculet, protejata de carcasa acestuia.
Pedipalpii sau clestii sunt folositi pentru prinderea si sfasierea prazii. De asemenea cu ei masculul tine femela in timpul imperecherii. Pentru deplasare are patru perechi de picioare, alcatuite fiecare din mai multe segmente si terminate cu doua gheare mici si ascutite. Are doi ochi mediani (apropiati intre ei si pozitionati in zona superioara a carapacei prosomei) si patru ochi laterali (cate doi pe fiecare parte, ce ii permit o vedere mai buna a zonei din jur). Sub corp are doi piepteni sensibili, senzoriali (formatiuni caracteristice scorpionilor) cu ajutorul carora afla informatii despre mediul inconjurator in timpul deplasarii.
Ca si alte specii de scorpioni, acesta este un pradator vorace de animale nevertebrate pe care le cauta pe sub pietre, in gaurile din stratul superficial al pamantului, pe sub busteni sau in stratul de vegetatie de pe sol. Prinde urechelnite, gandaci, greieri si alte insecte terestre. Se apropie incet de prada si o strange brusc prin miscarea clestilor, o imobilizeaza si ii introduce acul in corp impreuna cu otrava care o paralizeaza.
La randul lui scorpionul are si el dusmani naturali, poate deveni din pradator o simpla victima a soparlelor mari, a pasarilor de prada sau a mamiferelor rozatoare. Exista si specii de broaste care mananca scorpioni, se banuieste ca sunt imune la veninul lor.
Reproducerea la acaeasta specie ste ovovivipara, femela incubeaza ouale in interiorul abdomenului si le elibereaza chiar inainte de eclozare. Puii sunt purtati de mama pe spatele ei, se hranesc la inceput cu rezervele ramase din ou, apoi naparlesc. Pana la varsta de 12 luni cand ajung la maturitatea sexuala isi schimba invelisul exterior de 7-10 ori.
Scorpionul manciurian auriu produce un venin care contine o toxina ce are proprietati antiepileptice – lucru demonstrat in urma experimentelor si studiilor facute de cercetatori pe rozatoare in laborator. Acest venin nu este letal pentru om. In medicina traditionala, chinezii au folosit veninul din coada acestui scorpion in tratamentul bolilor neurologice si epilepsiei, inca de acum 1000 de ani.
Scorpionul manciurian auriu face parte din ordinul Scorpiones, familia Buthidae. In tara noastra, apare scorpionul carpatin, in Carpatii Meridionali si de Curbura. Are denumirea stiintifica de Euscorpius carpathicus, este mic si inofensiv, masoara cca. 1-4,5 cm lungime.
Video – Scorpionul manciurian auriu in terariu:
