Scriitorul Camil Petrescu si refuzul „Patului procustian” al timpului sau

Camil Petrescu a fost un scriitor roman foarte cunoscut si apreciat in secolul al XX-lea, dar si in prezent. El s-a nascut la Spitalul Filantropia, din Bucuresti, in aprilie 1894. Parintii sau au fost Camil si Ana. Tatal sau a murit cu cateva saptamani inainte ca baiatul sa se nasca. Printre principalele sale merite, cel mai important este acela ca a pus bazele romanului modern in literatura romana.

Pentru ca ramasese singur pe lume inca de la o varsta foarte frageda el a fost crescut de catre doica sa, in cartierul Mosilor, din Capitala. In adolescenta urmeaza cursurile la liceul Sava si, mai apoi, la Gheorghe Lazar. In urma excelentelor note pe care le-a obtinut, va primi mai multe burse. In anul 1913 intra la facultate tot in Bucuresti, unde va studia atat filosofia cat si literele. Pentru ca s-a dovedit a fi un student eminent, nu are probleme cu licenta, fiind recompensat chiar cu un calificativ magna cum laude. La scurt timp dupa absolvirea studiilor superioare, devine mai intai profesor de liceu la Timisoara, apoi alege sa devina doctor in filosofie, distinctie pe care o va primi in scurt timp. Tot in acea perioada, a scris un studiu in lucrarea „Istoria filosofiei”, coordonată de Nicolae Bagdasar, despre fenomenologia în operele autorului german Edmund Husserl.

Opera artistica si-o incepe in „Flacara”, in 1914, publicand lucrarea „Femeile si fetele de azi”. In perioada primului razboi mondial, va fi pe front, inrolat in armata. Mai tarziu, va scrie opera sa de capatai, „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, in care vorbi si despre sentimentele si trairile de pe front, departe de familie si de prieteni. Tot in timpul in care s-a aflat pe front isi va pierde auzul la o ureche, fiind marcat pe viata de acest lucru. In 1918 se va intoarce in Bucuresti, odata cu incheierea razboiului.

Incepand cu deceniul al doilea din secolul trecut, Camil Petrescu este primit in cenaclul Sburatorul, prezidat de Eugen Lovinescu. Cu acea ocazie, isi va lansa primele opere lirice. Se pare ca eroul sau din presa acelor vremuri era un oarecare Cocea, personaj pe care il va infatisa pe de-a intregul in „Jocul Ielelor”, intruchipat in Gelu Ruscanu.

Camil Petrescu va publica prima sa lucrare in anul 1923, un volum de poezii. Zece ani mai tarziu va termina romanul „Patul lui Procust”, poate cea mai rasunatoare creatie a sa. La fel ca si in romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, si in „Patul lui Procust” se poate observa influenta a doi mari romancieri ai acelor vremuri, Marcel Proust si Stendhal.

Scriitorul Camil Petrescu s-a remarcat si printr-o activitate intensa ca dramaturg. Printre piesele de teatru importante ale sale se numara „Suflete tari”, „Jocul Ielelor”, „Mitica Popescu”, „Mioara”, „Act venetian” si „Danton”. Multe dintre acestea inca se joaca pe toate scenele teatrelor din tara. Totodata, el a publicat si cateva eseuri, precum „Noocratia necesara”, in care sustinea importanta intelectualilor in viata si istoria fiecarui popor. De asemenea, a fost editor al revistelor „Saptamana muncii intelectuale” si „Cetatea literară”, dar si redactor la „Revista Fundatiilor Regale” sau la ziarul timisorean „Banatul”. O parte dintre articolele si studiile sale despre poezie, proza si teatru au fost adunate in culegerea „Teze şi antiteze”, din 1936. Se spune ca ar fi scris si o opera filosofica, ” Doctrina substantei”, tiparita in 1980, la multi ani dupa moartea sa. Nuvela sa, „Turnul de fildes”, publicata in 1950, este singura sa opera de acest fel.

Chiar in anul debutului celui de-al doilea razboi mondial, Camil Petrescu este investit in functia de director al TNB, iar opt ani mai tarziu, devine academician.

Scriitorul va muri pe data de 14 mai 1957, la Bucuresti, neapucand din aceasta cauza sa-si termine romanul destinat cinstirii memoriei lui Nicolae Balcescu, „Un om intre oameni”. A fost inmormantat la cimitirul Bellu, din Capitala. George Calinescu i-a acordat un spatiu important in opera sa de capatai, „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, din 1941.

Camil Petrescu s-a remarcat prin crearea unor personaje macinate de incertitudini, de drame psihologice profunde si de idealuri nerealizabile, precum Stefan Gheorghidiu, din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” sau Gelu Ruscanu, din „Jocul Ielelor”. Ele traiesc sub spectrul destinului tragic al fiecarei fiinte umane, care este, in esenta, moartea. Acestia sunt hipersensibili, inadaptati social si intelectual si se afla intr-o continua lupta cu viata si cu incercarile ei, dar si cu ei insisi.

Dintre alte lucrari ale lui Camil Petrescu, mai amintim piesele de teatru „Act venetian”, „Suflete tari” sau „Danton” si volumul de poezii „Transcedentalia”.