Francois Auguste Rene Rodin a fost un sculptor francez considerat de mulți critici ca fiind cel mai mare portretist din istoria sculpturii. Printre portretele sale, realizate în principal din bronz și marmură, se numără figurile monumentale ale lui Victor Hugo și Honore de Balzac.

Faimosul sculptor s-a născut pe 12 noiembrie 1840 în capitala Franței, într-o familie săracă. La 13 ani se înscrie la școala de arte, unde învață să deseneze, iar la 17 ani încearcă să intre la Ecole de Beaux-Arts, dar pică examenul de 3 ori.

Această nereușită îl face să se îndrepte spre o altă ocupație, el câștigându-și existența prin realizarea de piatră decorativă. În 1864 o cunoaște pe Rose Beuret, alături de care își va petrece restul vieții, chiar dacă nu se va căsători cu ea decât cu câteva săptămâni înainte de moarte, în 1917.

In exil la Bruxelles

După câteva respingeri ale sculpturilor sale, Rodin și Beuret se mută în 1871 la Bruxelles. La o vârstă la care majoritatea artiștilor aveau deja un stil personal format, Rodin abia începea. Cu toate acestea, o vizită în Italia a reprezentat impulsul de care avea nevoie. Operele lui Michelangelo și Donatello au reprezentat inspirația necesară pentru a-i schimba complet percepția asupra artei.

Sub aceste influențe realizează, în 1877, prima sa operă originală, o sculptură din bronz numită „Cei Învinși”. Din cauza realismului ei, lucrarea a provocat scandal oriunde fusese expusă, Rodin fiind acuzat de contemporanii săi că a realizat statuia pe o persoană în viață.

În același an se întoarce la Paris unde primește o comandă pentru realizarea unei statui pentru primăria pariziană. În timp ce lucra pentru primărie, el își explorează stilul propriu iar în 1880 succesul înregistrat de „Epoca Bronzului” îl ajută la stabilirea unei reputații ca sculptor la 40 de ani.

Creațiile imortale

În urma succesului său primește o comandă pentru crearea unei uși de bronz pentru viitorul Muzeu al Artelor Decorative, a cărei plată în avans i-a asigurat siguranța financiară. Ușa de bronz avea să fie cea mai mare încercare a vieții sale. Deși trebuia livrată în 1884, aceasta a rămas neterminată la moartea sa în 1917. Deoarece scenele reprezentate fusesera împrumutate din opera lui Dante „Divina Comedie”, opera avea să fie numită „Porțile Iadului”.

Creația avea să fie influențată de viziunea lui William Blake, transformându-se într-un univers de forme convulsionate, chinuite de dragoste, durere și moarte. Această lucrare neterminată avea să devină cadrul în interiorul căruia a creat personaje independente și grupuri, printre care faimosul „Gânditorul” (conceput inițial ca portret al lui Dante).

În 1884 i-a fost comandată crearea unui monument pentru orașul Calais, pentru comemorarea burghezilor care se predaseră Regelui Edward al III-lea pentru a pune capăt asediului din 1347. Chiar dacă Rodin a terminat proiectul în doar doi ani, lucrarea nu a fost dedicată până în 1895. În 1913, un mulaj de bronz al monumentului de la Calais a fost instalat în grădinile parlamentului londonez pentru comemorarea intervenției reginei britanice, care își forțase soțul să arate clemență eroilor.

Conflicte și aventuri

În timp ce succesul său creștea, viața sa personală era tulburată de numeroase aventuri. În 1885, devine iubitul lui Camille Claudel, sora poetului Paul Claudel, a căror relație tumultoasă avea să țină până în 1898. Pe parcursul relației, Rodin a realizat multe sculpturi de cupluri aflate în chinurile dorinței. Cea mai senzuală dintre acestea a fost „Sărutul”, considerată de mulți capodopera sa.

În ciuda recunoașterii sale mondiale, Rodin intra foarte des în conflict cu toată lumea. Monumentele realizate în onoarea pictorului Claude Lorrain, președintelui argentinian Domingo Sarmiento și cele ale scriitorilor Victor Hugo și Honore de Balzac au stârnit numeroase scandaluri, chiar și unele revolte.

Recunoaștere pe plan internațional

Expoziția Universală de la Paris din 1900 a reprezentat un pavilion de 150 de sculpturi și desene ale lui Rodin, atestând astfel faima sa internațională. După terminarea expoziției, lucrările sale au fost mutate pe proprietatea sa de la Meudon. Acolo, reședința sa se transformă într-un vast atelier prin care treceau elevii săi. În acest timp, el s-a ocupat în principal de realizarea unor modele, lăsând executarea pe mâna specialiștilor în turnarea bronzului și tăierea marmurei.

După succesul din 1900, a primit multe comenzi din Statele Unite ale Americii, Germania, Austria, Anglia și Franța. El s-a bucurat de mare renume în special în Anglia, unde în 1907 a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Oxford alături de scriitorul american Mark Twain. Anul următor, însuși regele Edward al VII-lea al Angliei l-a vizitat la atelierul său din Meudon.

În mai 1908, Rodin închiriază Hotelul Biron în uma unui acord prin care statul francez era de acord să cumpere și să păstreze clădirea drept Muzeul Rodin în schimbul donației tuturor lucrărilor sale. Acordul a fost finalizat în cele din urmă în 1916. Dar la doar un an de la finalizarea acordului, Rodin moare la Meudon.

Rodin a fost unul dintre cei mai mari artiști moderni, o imagine a puterii și geniului, exercitând o influență imensă asupra sculpturii.