Sinagoga Status Quo Ante din Târgu Mureş este unul din monumentele istorice ale acestui oraş. A fost construită pentru a servi comunităţii evreilor din Târgu Mureş şi se află pe Strada Aurel Filimon, la numărul 24.
Sinagoga a fost ridicată la iniţiativa comunităţii „Status Quo”, acesta fiind şi motivul pentru care lăcaşul a primit acest nume. Lucrările de ridicare a sinagogii au început în anul 1899 şi au durat doar un an. Stilul ei este unul eclectic, iar cel care a elaborat proiectul a fost un arhitect vienez, Jakob Gartner, care făcea şi el parte dintr-o comunitate de evrei.
Evreii din Târgu Mureş au fost atestaţi încă din anul 1682, iar comunitatea intitulată „Status Quo” s-a format în secolul al XIX-lea, ca o desprindere a comunităţii ortodoxe a evreilor din Transilvania.
În secolul al XVIII-lea, numărul evreilor din Târgu Mureş a crescut foarte mult, comunitatea fiind pe locul doi în Transilvania, în ceea ce priveşte numărul de adepţi (primul loc era ocupat de comunitatea din Alba Iulia). Aceştia au contribuit la dezvoltarea localităţii, mulţi dintre ei având meserii importante: erau industriaşi, medici, profesori, bancheri, comercianţi şi avocaţi.
Având în vedere importanţa acestei comunităţi, evreii aveau nevoie de un loc în care să se roage. În anul 1785, a fost ridicată o sinagogă din lemn, dar care avea o capacitate de doar 150 – 200 de locuri. Au mai fost construite şi alte sinagogi, iar în anul 1900 a fost inaugurată Sinagoga Status Quo Ante.
La inaugurare au participat mai multe personalităţi de seamă ale comunităţii evreieşti, ridicarea lăcaşului fiind posibilă cu ajutorul donaţiilor. De altfel, holul de la intrare conţine o placă de marmură pe care sunt scrise numele acestor binefăcători.
Secolul al XX-lea a adus schimbări în ceea ce priveşte comunitatea evreiască din Târgu Mureş. Anul 1940 a fost cel mai greu – în urma Dictatului de la Viena, prin care România a cedat nordul Transilvaniei Ungariei horthyste, evreii au fost concentraţi de autorităţile maghiare într-un ghetou din Târgu Mureş.
Apoi, aceştia au fost trimişi la Auschwitz, unde foarte puţini au reuşit să supravieţuiască. Mulţi dintre cei care au rămas în oraş au emigrat în Israel, după cel de-al Doilea Război Mondial, astfel că în prezent comunitatea evreiască din Târgu Mureş număra cel mult 200 de persoane.
Sinagoga Status Quo Ante este cunoscută sub mai multe denumiri, printre care Sinagoga Mare şi Sinagoga de pe uliţa Şcolii (strada pe care se află s-a numit cândva Strada Şcolii). Lăcaşul iese imediat în evidenţă prin aspectul monumental şi prin arhitectura deosebită. Sinagoga are o turlă principală şi câteva turle laterale, toate cu Steaua lui David (simbolul evreilor) în vârf.
Turla centrală prezintă rozete pe fiecare latură, rozete care sunt vizibile şi în alte părţi ale exteriorului: deasupra intrării există o rozetă gotică, în partea superioară a sa fiind inscripţionat un text, în ebraică, din Vechiul Testament. Alte rozete, de dimensiuni mai mici, se află pe faţadele turnurilor mici şi prezintă motive florale.
Intrarea în Sinagoga Status Quo Ante se face prin porticul romanic, iar interiorul se remarcă prin bogăţia decoraţiilor. Steaua lui David este prezentă şi în interior: pe plafoanele centrale au fost pictate stele colorate, în mijlocul său aflându-se cel mai cunoscut simbol al evreilor.
În partea de est, a fost amplasat un monument din marmură albă, construit în memoria celor decedaţi în Holocaust. Sinagoga are un total de 552 de locuri – 314 sunt destinate bărbaţilor şi se află la parter, iar 238 sunt pentru femei şi se află la etaj.
De-a lungul timpului, Sinagoga Status Quo Ante a fost supusă mai multor lucrări de reparaţie şi restaurare, structura sa fiind afectată în special de infiltraţiile de apă subterane şi de pe acoperiş. Ultima reabilitare capitală a avut loc în anul 1998 şi s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani. În prezent, sinagoga este folosită de puţinii membri ai comunităţii evreieşti din Târgu Mureş.
Pe lângă funcția religioasă, sinagoga a fost un centru cultural, unde se organizau evenimente, conferințe și activități educative, contribuind astfel la consolidarea identității și coeziunii comunitare.
În ciuda perioadelor de neglijare, au existat eforturi continue de restaurare și conservare pentru a păstra sinagoga ca un monument istoric valoros. Aceste inițiative subliniază importanța păstrării patrimoniului cultural în contextul urban contemporan.
