Șobolanul uriaș cu cuib din bețe, cunoscut științific sub numele de Leporillus conditor, este un rozător endemic din sudul Australiei, renumit pentru obiceiul său unic de a construi adăposturi complexe din bețe, paie și alte materiale vegetale.
Habitatul și stilul de viață al Leporillus conditor
Sobolanul urias cu cuib din bete este o specie endemica din Insula Franklin, din sudul Australiei. Aceasta specie se remarca prin modul sau interesant de a-si construi cuibul foarte mare din bete incalcite, paie, flori, frunze si alte materii vegetale uscate.
Acesta este plasat in gropi pe sol, in crapaturile stancilor si are mai multe incaperi (captusite fiecare cu scoarta de copac si crengute fine) care impreuna alcatuiesc mai multe tuneluri conectate intre ele.
Cuiburile complexe din bețe – o adaptare unică
Intrarea sau mai bine spus intrarile in vizuina sunt bine mascate cu mari gramezi dezordonate de bete de marimi diferite. Dupa o munca asidua un astfel de adapost construit de sobolanul urias Leporillus conditor ajunge sa aiba inaltimea de 40-50 cm si lungimea de 80 cm. Fiecare cuib adaposteste mai multe exemplare, de regula cateva femele cu puii lor si un mascul.
Cuibul este construit mai mult de femele, iar in timp este locuit de mai multe generatii. In cadrul unei astfel de unitati sociale femelele pot fi destul de agresive cu masculul, mai ales in perioada de crestere a puilor, el este marginalizat si nevoit sa ocupe o incapere ce se afla destul de departe de restul grupului.
Hrana și comportamentul șobolanului uriaș
Uneori femelele isi construiesc cuibul pornind de la o structura de baza reprezentata de o vizuina ce a apartinut unei alte specii de rozatoare. Fiind un sobolan vegetarian, hrana sa consta in special din seminte, lastari subtiri de arbusti, scoarta de copaci, fructe, flori, frunze, plante uscate, dar mai ales materii vegetale suculente bogate in apa, pe care le mesteca cu usurinta cu incisivii tari, ce sunt in continua crestere ca si la iepuri.
Tot cu ajutorul dintilor sobolanul urias isi cara begetele si firele de materiale vegetale uscate (ce folosesc la realizarea cuibului). Sobolanul urias cu cuib din bete este un animal nocturn, teritorial dar in general sedentar si neagresiv. Cei mai mari dusmani ai sai sunt tigrii, serpii, bufnitele, cainii salbatici, lupii si alte animale salbatice sau pasari de prada.
Descrierea și caracteristicile șobolanului uriaș
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 17-26 cm, greutatea de 150-450 g si lungimea cozii de 14,5-24 cm. Acesti sobolani se aseamana cu niste iepurasi, au conformatia aproximativ ca a acestora si aspectul la fel de dragalas. Corpul este acoperit cu blana moale si deasa, pe partea dorsala in nunate de culori maronii-cenusii, iar pe partea ventrala alba.
Capul este mare, urechile dezvoltate, bine evidentiate din stratul de blana, au marginile rotunjite, forma ovala si sunt doar partial acoperite cu fire de par. Ochii sunt mari si rotunzi, au irisul de culoare inchisa. Botul este alungit, buza superioara despartita in doua si prevazuta cu vibrize lungi, iar nasul bont. Membrele anterioare si posterioare sunt subtiri si scurte, slab dezvoltate, terminate cu gheare micute. Maxilarele au in total doi incisivi si patru canini, iar in partea din spate prezinta molari si premolari.
In perioada de imperechere femela da nastere in salbaticie la 1-2 pui. In conditii de captivitate o femela poate naste si 4 pui avand in vedere conditiile de trai mai bune. Perioada de gestatie este 44 de zile, iar de alaptare a puilor de cel putin o luna.
In general puii sunt rezistenti si se dezvolta foarte rapid, doar dupa 2 luni sunt capabili sa mearga alaturi de femela in jurul cuibului dupa hrana. Treaba masculului este sa aduca hrana femelei si sa apere puii. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala la varsta de 4 luni si pot trai aproximativ 5 ani.
Sobolanul urias cu cuib din bete are denumirea stiintifica de Leporillus conditor, face parte din ordinul Rodentia, familia Muridae si este o specie pe cale de disparitie.
Amenințări și măsuri de conservare
Leporillus conditor este o specie pe cale de dispariție, afectată de pierderea habitatului și de prădători precum vulpile, șerpii și păsările de pradă. Activitățile umane, precum defrișările și introducerea speciilor invazive, au redus semnificativ populația acestei specii unice. Programele de conservare din Australia includ protejarea habitatului natural al șobolanului și reintroducerea sa în zone protejate. Eforturile de reproducere în captivitate au demonstrat succes, femelele născând pui sănătoși în condiții controlate.
