Soparla de sticla rasariteana are un aspect asemanator unui sarpe, de aceea este de multe ori omorata fiind confundata chiar cu o specie de sarpe veninos. In realitate ea este o specie de soparla fara membre, are corpul lung de 0,45-1 m si este practic inofensiva, pentru om nu prezinta nici un pericol.
Arealul sau natural este alcatuit din regiunile cu pajisti umede deschise sau zonele nisipoase de coasta din sud-estul Statelor Unite ale Americii, Georgia, Carolina de Sud si de Nord, Alabama, Virginia, Mississippi, Florida si Louisiana. Are coada de doua ori mai lunga decat corpul si capul mic, cu botul alungit.
Coloritul corpului pe partea dorsala este in nuante de maro-inchis cu reflexe verzui, iar pe partea ventrala este in tonuri galbui. Gatul prezinta cateva dungi galbui-albicioase transversale mai ales in zonele laterale, iar ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare deschisa si pleoapele mobile.
Reproducerea este ovipara, femela depune 8-17 oua in stratul de vegetatie aflat in stare de putrefactie si in solul umed si le pazeste pana ce acestea eclozeaza. Este activa mai ales dimineata, sau in orice moment al zilei dar intotdeauna dupa ploaie, cand isi vaneaza prada preferata formata din mici animale vertebrate, melci, limacsi, insecte si larve de insecte, greieri, gandaci, paianjeni, oua de reptile, dar si oua de pasari care isi fac cuibul pe sol.
In caz de pericol are capacitatea de a-si lasa coada lunga si subtire si astfel sa scape mai usor de pradator. Dupa o perioada destul de lunga de timp (de cateva luni sau chiar un an) coada creste din nou, se regenereaza. Numele ei se refera la coada ce se poate rupe usor in multe bucati, la fel ca o sticla care se sparge.
Soparla de sticla rasariteana poate fi crescuta in conditii de captivitate, adapostita intr-un terariu spatios, se adapteaza usor intr-un spatiu mai mic si in apropierea oamenilor. La inceput este mai timida, daca este luata in mana se sperie si poate avea tendinta de a fugi sau musca, insa in scurt timp va fi imblanzita si se va obisnui cu stapanul ei.
Cel mai indicat este sa fie tinuta intr-un terariu orizontal spatios, in care sa existe un strat de pamant nisipos amestecat cu pietris grosier, sau eventual folosit gazon artificial. Camera in care se tine terariul trebuie sa fie luminoasa si calda, deoarece soparla de sticla rasariteana este o mare iubitoare de soare, in mediul ei natural adora sa se incalzeasza la razele acestuia.
Temperatura in terariu este necesar sa fie mentinuta intre valorile de 22-30 grade Celsius in timpul zilei si intre 18-22 grade Celsius noaptea. Dieta sa consta dintr-o mare varietate de insecte, rame, melci, mici serpi si soparle, larve de insecte si carne tocata de orice fel. De asemenea hrana sa trebuie sa fie completata cu bucatele de legume si fructe dulci, in special banane.
Soparla de sticla rasariteana are denumirea stiintifica de Ophisaurus ventralis, face parte din ordinul Squamata, familia Anguidae si nu este o specie in pericol de disparitie. In America de Nord exista 4 specii de astfel de soparle de sticla strans inrudite intre ele, dintre care soparla de sticla rasariteana este cea mai mare.
