Din familia rozatoarelor de dimensiuni mici face parte o specie care se aseamana cu un soarece cunoscuta cu numele Degu. Arealul acestui mamifer se extinde in regiunile impadurite din America de Sud, mai exact din Peru si pana in Chile si Argentina de Nord-Vest. Poate fi intalnit in munti la altitudini de pana la 3500 m, dar si in zone mai joase, in diverse habitate.
Este un animal de vizuina, care isi sapa adapostul sub forma de galerii in golurile de sub pietre, la radacinile copacilor printre tufisurile groase, sau sta ascuns printre crevasele de roci pe pantele stancoase. In Chile Degu este considerat un mare daunator al culturilor.
Are corpului acoperit de blana moale, inalta si groasa, de culoare maronie-galbuie pe partea ventrala si laterale si alba sau galben-deschis pe partea ventrala, in jurul gatului are un ,,guler” galben, iar deasupra si sub fiecare ochi are cate o pata de asemenea galbena. Ca marime se apropie foarte mult de cea a porcului de Guineea (Cavia operea) iar ca aspect de un sobolan mai mare.
Are lungimea corpului de 25-31 cm si greutatea de 175-300 g. Femela este intotdeauna mai mica decat masculul si are patru perechi de sfarcuri. Capul este mare, iar urechile sunt de marime medie, rotunjite, partial golase. Botul este scurt si gros, pe buza superioara apar cateva perechi de vibrize lungi, subtiri, de culoare inchisa. Maxilarele sunt inzestrate cu doua perechi de incisivi, sase perechi de molari si doua perechi de premolari. De o parte si de alta a capului sunt ochii mari si rotunzi, cu irisul maro-inchis sau negru.
Coada este lunga de 7,5-13 cm, destul de subtire si usor de rupt daca este apucata cu botul de un animal de prada. Este acoperita cu fire de par scurte maronii, iar la varf are un ciucure stufos si negru. In cazul in care isi pierde coada, aceasta nu mai creste la loc cum se intampla de exemplu la soparle. Membrele anterioare si posterioare sunt scurte, acoperite cu par aspru, au degetele prevazute cu gheare mijlocii, ascutite si curbate.
Are simturile olfactiv si auditiv foarte bine dezvoltate. De asemenea si vederea este buna, mai mult decat atat cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest animal poate sa vada lungimi de unda ale razelor UV. Se pare ca el isi marcheaza teritoriul cu urina pentru al delimita atat prin miros cat si vizual.
Aceste animale traiesc in colonii mari (de cel mult 75-100 de exemplare) in retele foarte mari de vizuini, ce au intrarile situate sub pietre si tufisuri, foarte bine camuflate. Coloniile sunt conduse de masculi-lideri, organizarea sociala fiind bine realizata si puternica. Se hranesc cu radacini si tuberculi, muguri, seminte, ciulini, lastari tineri, scoarta de copac, frunze, fructe si diferite plante. Dupa ce mananca cat le trebuie, depoziteaza surplusul de hrana in camerele subterane din vizuina.
In lunile secetoase isi completeaza hrana cu excremete (asa numitul balegar) de la bovine, cabaline, care contine nutrientii necesari organismului lor. Sunt animale diurne dar si nocturne, au capacitatea de a se catara pe arbusti si copaci mici. Cei mai mari dusmani naturali ai lor sunt animalele carnivore si pasarile de prada. In perioada de seceta isi iau necesarul de apa din plante. La ei glandele sudoripare lipsesc astfel evaporarea apei prin piele este limitata, rinichii sunt mari si urina concentrata.
Perioada de imperechere are loc in luna mai, femela are o perioada de gestatie de 3 luni, dupa care face 1-10 pui. Acestia cantaresc la nastere doar cel mult 20 g, au ochii doar putin deschisi si corpul acoperit de puf. Sunt alaptati 2-6 saptamani, apoi mananca plante ca si adultii. Femelele ajung la maturitatea sexuala mai tarziu decat mascului, la varsta de 5-14 luni. Ele au obiceiul sa-si ingrijeasca puii din cadrul coloniei la comun. Masculii tineri care sunt in stare sa isi caute hrana singuri sunt alungati din colonie si determinati sa formeze singuri grupuri separate.
Animalul Degu poate fi crescut si ca animal de companie, este bland, simpatic si are mobilitate mare. La inceput este fricos si timid, insa treptat prinde incredere in om si se obisnuieste cu el. Daca i se da mancare din palma, el nu o va refuza si incet va urca pe degetele acestuia, astfel va putea fi luat in mana. Important este sa nu fie speriat si stresat. Poate fi hranit cu fan special pentru cobai si hamsteri, care se gaseste la magazinele cu produse pentru animale de companie.
De asemenea mananca cereale, mazare, ovaz, biscuiti, morcovi, ridichi, conopida, mere, pere, salata. Poate fi tinut intr-o cusca in care sa aiba diverse jocuri, in care sa-si consume energia, el fiind un animal care are tendinta mereu de a alerga. In cusca se pune o data pe zi un vas cu nisip in care Degu va inota si isi va curati blana. Speranta de viata in conditii de captivitate este de pana la 8 ani, iar in salbaticie de aproximativ 5 ani.
Specia Degu are denumirea stiintifica de Octodon degus, face parte din ordinul Rodentia, familia Octodintidae si nu este in pericol de disparitie.
Video – Degu (Octodon degus):
