Șoarecele de casă (Mus musculus) este unul dintre cei mai răspândiți rozători din lume, fiind întâlnit pe toate continentele, cu excepția regiunilor polare. Extrem de adaptabil, acest mic rozător a devenit o prezență comună în locuințele umane, dar și un model important în cercetarea științifică.
Soarecele de casa (Mus musculus) traieste pe toate continentele, exceptand regiunile polare. Este cunoscut drept un musafir nepoftit datorita felului sau de viata destul de bine cunoscut, de a trai in locuintele oamenilor, unde isi amenajeaza prin roadere sisteme foarte lungi de galerii.
Caracteristicile fizice ale șoarecelui de casă
Caracteristica principala a acestei specii este coada lunga si aproape golasa, botul cu forma ascutita si acoperit intotdeauna cu par exceptie facand varful lui, iar buza superioara este mai lata si despicata. De o parte si de alta a botului sunt dispuse pe cinci randuri vibrize foarte lungi si tari. Ochii sunt rotunzi si mari, cu irisul de culoare neagra-intensa, iar urechile sunt lungi, rotunjite si nu sunt acoperite cu blana.
Blana de pe corp este scurta si lucioasa, iar culoarea sa poate varia de la cenusiu-negru la maroniu-roscat. Un exemplar adult are lungimea de 7-10 cm, greutatea de 10-35 g si lungimea cozii de 5-10 cm. Isi foloseste coada pentru mentinerea echilibrului si pentru a sari, reusind sa faca salturi mari de cca. 40 cm.
La acesti soareci simtul auzului este bine dezvoltat, ei pot sa auda frecvente de pana la 100 kHz. Pe varful botului apar narile si organul lui Jacobson, cu ajutorul caruia detecteaza feromonii. Picioarele sunt subtiri, egale ca lungime, golase, cele anterioare au cate patru degete iar cele posterioare cate cinci degete. Femelele au cate cinci perechi de mamele, trei pectorale si doua pelvine sau inghinale.
Habitat și adaptabilitate globală
Acesti soareci de casa traiesc in grupuri familiale, fiecare compus din cateva femele si un mascul dominant, obisnuiesc sa comunice intre ei prin chitaituri ascutite, iar masculii isi marcheaza intotdeauna teritoriul prin urina si fecale. Isi fac cuibul in galerii folosind hartii si diferite materiale adecvate.
Sunt animale crepusculare, foarte active pe timpul noptii, ziua obisnuiesc sa doarma in cuiburi. Desi sunt animale omnivore se hranesc cu tot ce gasesc, de multe ori provocand mari pagube in proviziile de hrana ale omului.
Inmultirea la soarecii de casa este uriasa, o singura femela naste trei pana la opt pui dupa o gestatie de 20-24 de zile si poate avea cate zece fatari pe an. Femela isi creste puii singura, are tendinta de a indeparta de fiecare data masculul pentru a nu exista riscul ca acesta sa-i manance. Puii ajung la maturitate destul de repede dupa aproximativ 2 luni.
Soarecele de casa face parte din ordinul Rodentia si familia Muridae. Aceasta specie este foarte populara, fiind crescuta pe scara larga si ca animal de companie, dar si pentru cercetari stiintifice drept cobai, deoarece are dimensiuni reduse, se reproduce des si are un ciclu de viata rapid.
Rolul șoarecelui de casă în cercetare și impactul asupra științei
Șoarecele de casă (Mus musculus) este unul dintre cele mai importante modele în cercetarea științifică, contribuind semnificativ la descoperirile din domeniul geneticii, medicinei și biologiei. Datorită dimensiunilor sale reduse, ciclului de viață rapid și ușurinței de întreținere, șoarecele de casă este utilizat în laboratoare din întreaga lume pentru studierea bolilor umane, testarea medicamentelor și dezvoltarea de noi tratamente.
Video – Soarecele de casa (Mus musculus):
