Stârcul roșu (Ardea purpurea) este o pasăre migratoare de talie mare, întâlnită frecvent în Delta Dunării și în alte zone umede cu stufărișuri din sudul României. Această pasăre elegantă ajunge la noi la sfârșitul lunii martie și pleacă spre Africa tropicală și Asia de Nord la începutul lunii octombrie.
Cu o lungime cuprinsă între 70 și 90 cm și o deschidere a aripilor de până la 145 cm, stârcul roșu este ușor de recunoscut datorită coloritului său specific și a ciocului său galben în formă de pumnal. Este o specie discretă, care își construiește cuiburile în stuf și se hrănește în principal cu pește, broaște și mamifere mici.
Habitatul și migrația stârcului roșu
Starcul rosu (Ardea purpurea) este o pasare raspandita in tarile europene sudice, in special in Olanda. In Europa Centrala apare destul de rar. De asemenea, populeaza regiuni din Rusia, Asia Mica si Africa.
La noi in tara apare mai ales in zonele sudice. Fiind o pasare migratoare, soseste la sfarsitul lunii martie si pleaca in septembrie sau la inceputul lui octombrie, in Africa tropicala si Asia de Nord. Poate fi intalnit in Delta, cat si in alte balti, in special cele care au stufarisuri intinse. Poate fi recunoscut dupa strigatul sau ragusit.
Caracteristicile fizice ale stârcului roșu
Este o pasare de talie mare, are lungimea de 70-90 cm, greutatea de 0,5-1,3 kg, inaltimea de 94 cm si deschiderea aripilor de 110-145 cm. Capul este mic si plat, ciocul galben in forma de pumnal, irisul galben.
Gatul si partile laterale ale capului sunt rosu-brun. Pe gat are dungi negre longitudinale. Spatele este de culoare gri-inchis. Masculii au pe laterale cate o zona maro-violet. Cand zboara, isi tine gatul lung in forma literei S.
Reproducerea și ciclul de viață al stârcului roșu
Isi face cuibul pe copaci inalti din apropierea lacurilor mari, pe trestie sau rachite. Cuibul este realizat in general de mascul, care apoi incearca sa atraga femela prin chemari repetate si ademeniri. Cand femela se apropie, chemarea inceteaza. Perioada de imperechere dureaza din aprilie pana in iulie.
Femela depune patru sau cinci oua, pe care le cloceste timp de 26 de zile. Ouale sunt ovale, de culoare albastra-verzuie si fara luciu. Ambii parinti sunt implicati in cresterea puilor. Dupa aproximativ 20 de zile puii incep sa zboare in apropierea cuibului, iar dupa inca doua saptamani devin independenti. Au un zbor lent, iar strigatul lor este un sunet puternic ,,krek-krek”.
Dieta și comportamentul de hrănire
Se hraneste cu broaste, peste, insecte acvatice si diferite mamifere mici. Pentru a-si cauta hrana, pescuieste in apa mica sau pandeste pe uscat, urmarind la gauri, sobolani de camp sau popandai. Dupa ce ii prinde cu ciocul, merge la apa, ii cufunda si ii omoara.
Starcul rosu face parte din ordinul Pelecaniformes si familia Ardeidae.
Curiozități despre stârcul roșu
Stârcul roșu este o pasăre fascinantă, cunoscută nu doar pentru coloritul său, ci și pentru comportamentul său adaptativ. De exemplu, această specie are un zbor lent și elegant, cu bătăi rare ale aripilor, ceea ce îi permite să planeze deasupra habitatelor acvatice în timp ce caută hrană.
Un alt aspect interesant este strategia de reproducere: în perioada de împerechere, masculul își atrage partenera printr-o serie de chemări și mișcări elaborate, iar ambele sexe contribuie la construirea cuibului din stuf și alte materiale vegetale. După eclozarea ouălor, ambii părinți sunt implicați în hrănirea și protejarea puilor, până când aceștia devin complet independenți.
Video – Starcul rosu (Ardea purpurea):
