Dinozaurul Stegoceras a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 75 de milioane de ani in urma. Era numit si dinozaurul cu cap de berbec datorita ornamentelor sale de pe cap si a obiceiului de a-si indrepta mereu capul in jos, exact cum fac si berbecii din zilele noastre, care pornesc la lupta cu rivalii, mai ales in perioada de rut.
Descoperirea și clasificarea lui Stegoceras
Ramasitele sale fosile – un schelet partial, un numar de oase suplimentare si mai multe cranii – au fost descoperite pe teritoriul unde astazi se afla Montana (SUA) si Alberta (Canada). Pentru prima data acest animal preistoric a fost descris in anul 1902 de catre paleontologul canadian Lawrence Lambe.
Acest dinozaur avea o calota craniana bombata si ingrosata, cu proeminente osoase, care incepeau din dreptul ochilor si se terminau in spatele capului, formand un semicerc. Analizand fosilele acestor animale, cercetatori au observat ca unele cranii erau mai groase si altele mai subtiri. Ei au stabilit ca cele mai dezvoltate – unele avand o grosime de 6 cm – au apartinut masculilor, iar cele mai fragile au fost ale femelelor.
Structura craniului și rolul acestuia în luptele teritoriale
Aceste calote craniere aveau rolul de a le proteja creierul in timpul luptelor, pe care masculii le dadeau intre ei pentru a-si apara teritoriul, pentru castigarea suprematiei in turma, dar si pentru cucerirea femelelor in perioada de imperechere. Faptul ca aveau ochii proeminenti si creierul suficient de mare arata ca erau capabili sa duca o viata sociala relativ complexa, in turma.
Dieta și habitatul lui Stegoceras
Modul lor de viata era aproape identic cu cel al caprelor salbatice din zilele noastre, erau animale erbivore care traiau in zonele impadurite inalte si se hraneau cu frunze si plante care cresteau la nivelul solului si pe care le rupeau si le marunteau cu dintii. De asemenea s-ar parea ca dieta lor era suplimentata uneori si cu diferite insecte, deoarece maxilarul lor avea si o serie de dinti diferiti ca forma fata de cei specifici unei diete exclusiv vegetariene – mici si curbati.
Pe baza ramasitelor fosilizate paleontologii au estimat ca lungimea unui exemplar adult putea sa ajunga la 2 m, inaltimea la 1 m, iar greutatea la aproximativ 65 kg. Intre gat si cap aveau o articulatie care ii ajuta sa isi aplece cu usurinta capul, fara a-si produce luxatii, coloana vertebrala fiind si ea prevazuta cu diferite ligamente cu rol de intarire si sustinere.
Dimensiuni, adaptări și modul de viață
Membrele posterioare erau puternice, musculoase, insa coapsele foarte lungi arata ca acest dinozaur nu era un alergator foarte bun, cand fugea isi tinea mereu spatele drept si isi echilibra intreaga greutate a corpului si a capului cu ajutorul cozii. Membrele anterioare erau mai mici si mai scurte, cu degete prevazute cu gheare ascutite, fapt ce i-a facut pe cercetatori sa concluzioneze ca acest dinozaur avea un mers biped.
Cand era atacat, isi folosea calota craniana pe post de arma si avea forta necesara sa alunge orice dinozaur pradator, cu o singura lovitura puternica data pe partea laterala.
Dinozaurul Stegoceras face parte din ordinul Ornithischia si familia Pachycephalosauridae. Din aceasta familie fac parte doua specii: Stegoceras validum si Stegoceras browni.
Stegoceras și comportamentul social în perioada Cretacicului
Deși dinozaurii erbivori erau adesea descriși ca fiind solitari, Stegoceras prezintă semne ale unui comportament social complex. Structura craniului sugerează nu doar o adaptare pentru luptă, ci și un rol în stabilirea unei ierarhii sociale. Se crede că masculii se luptau între ei pentru dominanță și pentru a-și impresiona femelele.
Comportamentul social implica o interacțiune constantă în cadrul grupului, Stegoceras trăind probabil în turme mici pentru a-și proteja teritoriul și resursele. Această teorie este susținută de descoperirea mai multor fosile de Stegoceras într-o singură locație, sugerând că erau organizați în grupuri.
