Struțul (Struthio camelus) este cea mai mare pasăre de pe Pământ și una dintre cele mai rapide pe uscat, capabilă să atingă viteze de până la 70 km/h. Deși este incapabil să zboare, struțul compensează această lipsă prin forța picioarelor sale lungi și musculoase, care îi permit să fugă rapid și să se apere de prădători.
Habitatul și distribuția struțului
Această pasăre masivă, nativă din Africa, este adaptată la viața în regiunile aride și semiaride, trăind în grupuri mici și fiind renumită pentru penele sale decorative. De-a lungul istoriei, struțul a fost vânat pentru pene, carne și piele, dar a devenit și o pasăre domesticită în anumite regiuni.
Strutul (Struthio camelus) traieste in regiunile din estul, vestul si sudul Africii (Kenya, Somalia, Sahel, Tanzania), dar este crescut si in alte parti ale lumii. Astfel a fost introdus de catre om in Australia. Pe vremuri, strutii populau zone intinse din toata Africa si vestul Asiei.
Adaptările fiziologice ale struțului pentru alergare rapidă
Caracteristica principala a acestei specii este gatul si picioarele de culoare rosie. Masculul si femela sunt colorati diferit. Masculul are penajul negru, cu rectrice si remige albe ce alcatuiesc pene de podoaba minunate, pentru care a fost vanat inca din cele mai vechi timpuri. Femela are penajul cenusiu-maroniu, cu rectrice si remige de un alb-murdar. Puii au un colorit asemanator cu femela. Are inaltimea de 2,1-2,8 m si greutatea de 100-160 kg.
Gatul este lung, golas, capul mic, corpul masiv, picioarele lungi si musculoase. Neputinta lui de zbor este compensata de cele doua picioare puternice, care au doar doua degete fiecare, ce ii permit sa alerge repede si sa le folosesca drept arme de aparare. Sub fiecare deget are cate o pernita elastica care impiedica infudarea piciorului in nisip. Are vederea, mirosul si auzul foarte bine dezvoltate, simtul tactil si gustul mai putin dezvoltate.
Cand fuge, pasul masoara 4 m, iar viteaza ajunge la aproximativ 70 km/ h timp de 30 de minute. De aceea pot fi numite pasari alergatoare. Evident ca marimea corpului si cresterea insemnata a greutatii au dus la pierderea posibilitatii de zbor. Este cunoscuta o legenda despre aceasta pasare care spune ca strutul in marea lui ingamfare a vrut sa atinga soarele. Razele acestuia i-au ars aripile, el a cazut la pamant si de atunci nu mai poate zbura.
Reproducerea și îngrijirea ouălor de struț
In perioada clocitului stau in perechi, in rest pot fi intalniti in grupuri mici. Femela depune 12-20 de oua netede, cu coaja groasa, de culoare alba asemanatoare fildesului, intr-o groapa care serveste in loc de cuib, facuta de mascul in nisip. Oul cantareste aproximativ 1600 de grame si este clocit de ambii parteneri.
Femela care are un aspect mai putin atragator obisnuieste sa cloceasca in timpul zilei, iar masculul in timpul noptii. Clocitul incepe cu putin inainte de a se termina depunerea tuturor oualor si dureaza o perioada de 40-42 de zile. In unele cazuri femelele depun impreuna ouale in acelasi cuib, producand impreuna pana la 30 de oua, iar clocitul se face in timpul zilei cu schimbul.
Dupa eclozare, puii sunt capabili sa-si urmeze parintii inca din prima zi. Hrana puilor este asigurata in special de mascul. Femelele ajung la maturitate mai devreme, dupa trei ani si jumatate, iar masculii dupa patru ani. In perioada imperecherii, masculii au esofagul umflat si ciocul inchis la culoare.
Obisnuiesc sa emita un urlet puternic, care se aude din departare si este putin asemanator cu al leului. Puii scot niste sunete ca un piuit, iar femelele sunt mute. Strutii masculi obisnuiesc sa se lupte intre ei pentru apararea teritoriului si putere. Cel care castiga isi alege primul teritoriul si mai multe femele.
Alimentația și obiceiurile de hrănire ale struțului
Hrana strutului este de origine vegetala si consta din seminte, plante suculente, boabe, uneori completata cu insecte si animale mici. Impreuna cu acestea el inghite si diferite elemente tari, cum este pietrisul care ajuta la digestie. In salbaticie calatoresc pe distante foarte lungi pentru a gasi iarba si hrana vegetala preferata.
Au un obicei de a apuca cu ciocul si a manca tot ce le cade in cale. De multe ori in stomacul lor oamenii au gasit: nisip, pietre, monede, chei, butoane, carpe si alte obiecte. Pot suporta setea cateva zile fara probleme.
Vanatoarea strutilor este un obicei foarte vechi practicat in toata Africa de Sud. Beduinii considerau vanatoarea o mare placere, ei fugareau strutii calare pe cai iuti si nu se opreau pana nu prindeau unul.
Strutul este o pasare care se domesticeste usor, de aceea, de multa vreme el este tinut pe langa ferme pentru a obtine mai usor penele sale de podoaba. Fermierii obisnuiau sa tabaceasca pielea de strut, iar coaja de ou era folosita mai ales de bastinasi pentru pastrarea si transportul apei.
Unii crescatori de oi obisnuiesc sa dreseze strutii pentru paza turmelor de oi. Strutii tin locul cainilor, sunt agresivi, urmaresc si ataca orice persoana care incearca sa fure oile. Ei il urmaresc pe infractor pana il indeparteaza foarte mult de turma.
Cei mai mari dusmani ai strutului sunt sacalul cu spatele negru, leul sau hiena. Sacalul se apropie cand pasarile nu sunt la cuib, rostogoleste ouale pe marginea cuibului si le impinge inapoi pana ce se ciocnesc intre ele, coaja se sparge si el se infrupta din continutul lor.
Aceasta specie de strut face parte din ordinul Struthioniformes si familia Struthionidae.
Adaptările fiziologice ale struțului pentru supraviețuire în medii aride
Struțul este bine adaptat pentru a supraviețui în deșerturile fierbinți și în regiunile semiaride din Africa. Fiind o pasăre de mari dimensiuni, el poate rezista fără apă pentru perioade lungi de timp, compensând prin capacitatea sa de a extrage apă din plantele suculente pe care le consumă. Stratul gros de piele de pe picioare și corp îl protejează de arșița solului fierbinte, iar penele sale joacă un rol important în reglarea temperaturii corporale.
Un alt aspect interesant este că struțul își poate controla temperatura corpului printr-un mecanism intern care previne supraîncălzirea. În zilele fierbinți, struțul poate deschide larg aripile pentru a permite circulația aerului și pentru a se răcori. Aceasta, combinată cu capacitatea de a rezista la setea prelungită, îi permite să se deplaseze pe distanțe mari în căutarea hranei și a apei.
Video – Strutul (Struthio camelus):
