Taguanul face parte din categoria veveritelor zburatoare si este raspandit in padurile Ceylonului si ale Indo-Chinei. Prefera mai ales regiunile cu paduri dese, intinse, de la altitudini mai mari, cuprinse intre 900-2000 m. In Taiwan aceste animale dragalase sunt mereu prezente in zonele din apropierea stancilor si a prapastiilor, unde predomina vaile adanci. Ele isi fac cuiburile in copacii cei mai inalti (la inaltimea de cca. 20 m) si sunt active mai ales pe timp de noapte cand pornesc in cautarea fructelor – hrana lor preferata.
Veveritele taguan sunt mereu vanate de pasarile rapitoare si mamiferele de prada, de aceea ele isi petrec majoritatea timpului in scorburile adanci ale copacilor si doar dupa apusul soarelui ies in cautarea hranei. Au avantajul ca pot sari cu usurinta dintr-un copac in altul, fac salturi si planeaza pe distante lungi, uneori de 45 m sau chiar mai mari. Au abilitatea de a stapani foarte bine zborul planat si de a se folosi de curentii de aer ascendenti spre a ajunge dintr-un loc mai jos in unul mai inalt fata de punctul de plecare.
Uneori pot fi observate cum fac viraje si planeaza in cercuri, iar daca obosesc se opresc pe crengile copacilor si sunt atente la tot ce misca in jur pentru ca in caz de pericol sa sara iar ca niste acrobati si sa alunece spre alti copaci. Unele exemplare au posibilitatea de a-si schimba diretia de 4-5 ori in timpul zborului.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 30-58 cm, greutatea de 1,1-1,3 kg si lungimea cozii de 36-63 cm. Capul este mic si scurt, urechile sunt mici, fara par, au marginile rotunjite, iar ochii sunt rotunzi, au irisul de culoare neagra. Coada este groasa si cilindrica, acoperita cu fire de par lungi, astfel incat pare foarte moale si stufoasa.
Membrele anterioare si posterioare sunt conectate cu o membrana lata, foarte bine dezvoltata fata de cea de la alte specii de veverite zburatoare. Aceasta este alcatuita din doua straturi de piele si un al treilea interior, muscular. Pe corp blana este de culoare variabila, galben-gri, brun-roscata sau maronie spre negru.
In perioada de reproducere femela face 1-2 pui pe care ii apara si hraneste singura sau impreuna cu masculul. Hrana acestor mamifere este alcatuita din nuci, fructe, muguri, frunze, insecte, larve de insecte si scoarta de copac. Uneori se apropie de cuiburile de pasari si au obiceiul sa le fure ouale.
Speranta de viata la veverita taguan este de aproximativ 13 ani in conditii de captivitate si mai putin in mediul natural. Are denumirea stiintifica de Petaurista petaurista, face parte din ordinul Rodentia, familia Sciuridae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Video – Veverita taguan:
