Tamagotchi este un animal de companie virtual, creat, in 1996, de japonezii de la compania Bandai. Mai exact, Aki Maita, o angajata a firmei, inventatoarea jucariei Tamagotchi, s-a gandit la acest substitut al unui animal domestic, in conditiile in care cei mai multi japonezi, din marile orase, locuiesc in spatii destul de mici, care fac dificila cresterea unui animal adevarat. 
Pe de alta parte, considera Aki Maita, un copil nu poate fi lipsit de bucuria si de situatia de a intelege ce inseamna responsabilitatea fata de o fiinta cu nevoile ei cotidiene.
Tamagotchi a fost, la inceput, un mic ou din plastic, cu display si butoane, care reprezenta un pui de gaina, ale carui necesitati – mancatul, dormitul si afectiunea – trebuiau sa fie satisfacute de posesor printr-o apasare de buton.
De altfel, denumirea vine de la cuvantul japonez „tamago” („ou”) si „wotchi” („ceas”), consola miniaturala dotata cu un program informatic avand forma unui ceas. Succesul, la vremea respectiva, a fost urias. Un templu budist chinezesc a deschis pe internet un site, un „cimitir” virtual al puilor Tamagotchi „decedati”, adunand pana acum peste 40 000 de „suflete”.
In 2004, a aparut si o versiune imbunatatita, care sa permita conectarea jucariilor intre ele, printr-o celula in infrarosu. In modelele ulterioare, a devenit posibila si „nasterea” altor specimene. Cand Tamagotchi „ieseau din ou”, se decideau sexele, putand sa se intalneasca adulti, sa formeze un cuplu si sa aiba minitown (adica un bebe Tamagotchi). Regula este ca, dupa o vreme, parintele Tamagotchi sa cedeze locul „puiului”, un posesor de astfel de jucarii putand strange generatii de asemenea „fiinte” virtuale.
In 2007, a aparut Tamagotchi JinSei, care putea „sa mearga la scoala”, sa urmeze studiile si sa aleaga o meserie. In anul urmator, in varianta Tamagotchi Music Super Star, personajul virtual putea sa isi creeze o trupa muzicala din alti Tamagotchi. Exista, de asemenea, posibilitatea ca proprietarul sa-i cumpere „prietenului” sau, de pe internet, cadouri, pe baza unui cod, prin care se vizualizeaza cadoul respectiv la Tamagotchi-ul personal.
„Planeta Tamagotchi” este un film de animatie din 2010, inspirat de jucaria celor de la firma Bandai, in care „Scoala Mametchi” primeste in vizita „Biblioteca volanta Otogitchi”. Elevii sunt entuziasmati de cartile cu imagini minunate, in fata carora, daca pronunta o formula magica, sunt teleportati in povestea cartii si traiesc alaturi de personaje. Din cand in cand, o voce mica, dintr-o carte, cere ajutor, iar Mametchi, Memetchi si Kuchipatchi nu pot ramane indiferenti. Planeta Tamagotchi se afla in pericol si de aici decurg o serie de alte intamplari.
Anumite jocuri video – „Nintendogs”, de exemplu – functioneaza pe acelasi principiu, adica observarea si ingrijirea unui „animal” virtual, un caine, de data aceasta. Jocul da posibilitatea „stapanului” sa dreseze un catel virtual, interactionand prin intermediul unui microfon si al unui ecran tactil. Sunt puse la dispozitie sase rase de caini (Chihuahua, Teckel, Dalmatian, Labrador, Shiba si Terrier), din care se poate face o alegere. Cainele trebuie hranit, dresat, spalat, educat, scos la plimbare.
Exista pe ecran comenzi si pentru a trimite spre catelul virtual discuri de freesbee, precum si posibilitatea unor comenzi vocale, prin microfonul incorporat. Jucatorii pot sa isi inscrie cainii si in diverse competitii, cu cinci nivele de dificultate.
Tamagotchi a facut furori la aparitia sa, fiind vandut, in primele luni de comercializare, in sute de mii de exemplare, in nenumarate tari, de pe toate continentele, urmand o perioada in care lumea parea ca s-a cam plictisit de o asemenea idee sau ca a considerat-o ca fiind cel putin ciudata si nu tocmai . Cu toate acestea, in primavara acestui an (2013), s-a lansat Tamagotchi L.i.f.e. (Love Is Fun Everywhere), pentru smartphone si Android, ultima versiune creata de aceeasi companie NamcoBandai Games, cu animale virtuale negre, albe sau colorate.
