Tanystropheus este una dintre cele mai ciudate reptile care au trăit în perioada Triasicului mediu, acum aproximativ 228 de milioane de ani. Această creatură fascinantă a fost identificată pe baza fosilelor descoperite în Italia și Elveția în anul 1855 de către paleontologul Erich Hermann von Meyer, care i-a dat și numele.
Având un corp lung de aproximativ patru metri, dintre care jumătate era reprezentată de gâtul disproporționat de lung, Tanystropheus a fost adaptat atât vieții acvatice, cât și celei terestre, dar cu particularități care o deosebeau de orice altă reptilă preistorică cunoscută.
Descoperirea fosilelor și clasificarea speciei Tanystropheus
In Triasicul mediu, in urma cu 228 de milioane de ani, atat in mediul acvatic, cat si in cel terestru, traia reptila Tanystropheus, o creatura foarte interesanta, ale carei fosile au fost descoperite in anul 1855, de catre paleontologul Erich Hermann von Meyer, in Italia si Elvetia, acesta fiind si cel care a dat numele speciei.
Cum își folosea gâtul lung în vânătoare
In mod surprinzator, aceasta reptila avea un corp lung de 4 metri, cu un gat foarte lung, care masura cat jumatate din lungimea corpului. Desi avea gatul lung, avea doar 10 vertebre ale gatului, de lungime egala.
Botul reptilei era lung si ingust, fiind considerat potrivit pentru ca aceasta sa se hraneasca cu pesti.
Adaptările fizice și stilul de viață ale reptilei preistorice
De asemenea, maxilarele erau prevazute cu dinti ascutiti, dispusi in rand dublu. In apa aceasta reptila era un vanator foarte bun, fiind un inamic important al pestilor. Atunci cand vana, obisnuia sa stea la panda, iar cu ajutorul gatului lung, isi putea ascunde intreg corpul in apa, ramanandu-i la suprafata doar capul mic. Cu o viteza foarte mare isi putea prinde prada, atunci cand se apropia de ea, prin intinderea gatului.
Reptila avea corpul asemanator unei soparle, iar datorita proportionarii ciudate a corpului, nu se putea misca cu rapiditate. Avea degetele membrelor posterioare foarte lungi si unite prin membrane. Traia atat in apa, cat si pe uscat si nu era un inotator foarte bun. Atunci cand se afla in apa isi tinea gatul in pozitie orizontala, iar cand era pe uscat se afla in pozitie verticala.
Gatul lung ii permitea sa pescuiasca cu usurinta si de pe uscat. Fiind un animal carnivor, atunci cand se afla pe uscat hrana crocodiului era formata din insecte si reptile, iar cand se afla in apa era alcatuita din pesti, sepii si amoniti (creaturi care au disparut la sfarsitul cretacicului).
Reptila atingea lungimea atat de mare a gatului la o varsta mai mare, iar cand era pui, datorita dimensiunilor mai mici, erau nevoita sa ramana la mal, de unde se hraneau cu insecte, pana ajungeau la maturitate. Desi aveau gatul asemanator cu cel al unei girafe, aveau corpul precum cel al unei soparle, fiind considerata stramosul soparlelor.
Posibile teorii despre comportamentul social al Tanystropheus
Deși se cunosc puține detalii despre comportamentul social al acestei specii, anumite trăsături sugerează că Tanystropheus ar fi putut fi un animal solitar. Împrejurările fosilelor recuperate sugerează că aceste reptile locuiau probabil în apropierea apelor puțin adânci, unde puteau vâna cu ușurință.
Lipsa unor dovezi clare privind gruparea indivizilor în colonii sau turme, combinată cu obiceiurile de vânătoare de tip pândă, indică faptul că reptila avea, cel mai probabil, un stil de viață mai retras, bazându-se pe strategii de ambuscadă pentru a captura prada.
