Tapirul indian (Tapirus indicus) traieste in Asia de Sud-Est, in special in Thailanda, Cambodgia, Sumatra, Indonezia, Laos, Malaezia.
Aspectul și caracteristicile fizice ale tapirului indian
Acest animal impresionant are un aspect distinctiv, cu o blană bicoloră și o trompă flexibilă, adaptată pentru hrănirea prin frunzișul dens al junglei.
Acest mamifer impresioneaza prin marimea sa, are lungimea corpului de cca. 1,8- 2,5 m, inaltimea la greaban de 1 m, greutatea de 250-540 g si lungimea cozii de 5-10 cm. Fata de celelalte specii de tapiri, acesta are corpul mai zvelt, capul prevazut cu o trompa mai lunga, picioarele mai robuste, iar in zona umerilor coama lipseste.
Interesanta este si culoarea blanii sale. Prima treime a corpului (capul, membrele anterioare, spatele, etc) si partea din spate a corpului cu membrele posterioare sunt acoperite cu blana de culoare neagra. Partea de mijloc a trupului are blana de culoare cenusie-deschisa, de forma unui sal care pare sa fragmenteze corpul.
Habitatul și distribuția tapirului indian
Tapirul indian este un animal nocturn, traieste solitar, este mai activ in amurg, ziua prefera sa stea ascuns in desisul padurii, de cele mai multe ori in apropierea apelor statatoare. Este un bun inotator, are capacitatea sa treaca inot chiar si cele mai late fluvii. Din acest punct de vedere se aseamana si cu hipopotamii, mai ales ca se poate deplasa rapid si poate sta timp indelungat pe fundul apelor mai adanci, la fel ca si acestia.
Comportamentul nocturn și dieta tapirului indian
Putin aminteste si de miscarea porcului, deoarece are obiceiul sa mearga incet si chibzuit, tinand capul aplecat in jos, adulmecand mereu cu trompa prin tufisuri si ierburi. Hrana sa o formeaza plantele, frunzele tinere si ramurelele tufisurilor, dar este completata si de fructele cazute.
Uneori aceste animale produc pagube mari in plantatiile de cacao, pepeni si trestie-de-zahar. In mediul lor natural tapirii pot fi si agresivi intre ei, comunica prin sunete groase si isi marcheaza teritoriul prin fecale si urina. Se feresc de oameni, stau ascunsi in tufisuri, doar atunci cand sunt incoltiti de acestia au obiceiul sa muste destul de tare.
Reproducerea și îngrijirea puilor la tapirul indian
In perioada de imperechere, in lunile aprilie-mai, masculul face curte femelei, scoate niste sunete asemanatoare unor suieraturi si fluieraturi, se miros reciproc, se invart unul in jurul celuilalt si se musca usor de picioare, urechi sau partile laterale. Perioada de gestatie la femela este de 13 luni, dupa care face doar un pui.
Acesta are la nastere corpul acoperit de blanita cu pete si dungi, in alb si negru, iar greutatea sa este de pana in 10 kg. Puiul creste foarte repede, ajunge la maturitate la varsta de trei ani si traieste aproximativ 30 de ani.
Tapirul indian face parte din ordinul Perissodactyla, familia Tapiridae. Este o specie pe cale de disparitie, deoarece numarul de exemplare a scazut in ultimii ani, tapirii fiind vanati mult timp pentru carnea si blana lor.
Impactul activităților umane asupra habitatului tapirului indian
Tapirul indian este o specie vulnerabilă, afectată de defrișările masive și dezvoltarea infrastructurii în regiunile sale natale. Pierderea habitatului din cauza expansiunii agriculturii și construcției de drumuri reduce drastic spațiile sigure în care tapirii pot trăi și se pot hrăni.
În plus, tapirul indian este adesea vânat pentru carnea și blana sa, ceea ce contribuie la scăderea numărului de exemplare. Programele de conservare din țările asiatice încearcă să protejeze habitatele rămase, prin crearea de arii protejate și educarea comunităților locale despre importanța conservării acestui mamifer rar și impresionant.
Video – Tapirul indian (Tapirus indicus):
