Tatuajul – origine si semnificatii

Este dificil de stabilit, chiar si pentru istorici si antropologi, unde a aparut tatuajul, dar este sigur ca are o vechime de milenii. Cuvantul vine din limba tahitiana (care face parte din grupul limbilor polineziene), din termenul “tatau”, care inseamna a desena/a marca si care, la randul sau, deriva din “Ta-atouas” (“Ta” – a desena si “atua” – zeu/spirit). Cel care a pus in circulatie cuvantul este doctorul Berchon, in cartea despre cea de-a doua calatorie a navigatorului si exploratorului James Cook, in Tahiti, in 1772, unde apare cuvantul “tatoo”, folosit de autor, in varianta frantuzeasca “tatouage”. In 1991, in Alpii italieni, s-a descoperit corpul mimificat al unui vanator, “botezat” Otzi – “Omul zapezilor”, din perioada neolitica (aproximativ, anul 5300 i.Hr.), conservat in ghetarul Similaun, la o altitudine de 3 210 metri.

Intr-un mod absolut surprinzator, s-au pastrat nu numai hainele, incaltamintea si armele, dar, pe corp, s-au putut observa mici semne, foarte stilizate, probabil cele mai vechi tatuaje care s-au identificat pana acum. Specialistii au stabilit ca tatuajele respective fusesera facute, cu siguranta, intr-un scop terapeutic, deoarece sunt situate la nivelul articulatiilor. Mumia Otzi este expusa, in prezent, la Muzeul de Arheologie din orasul Bolzano (Italia).

Inainte de aceasta descoperire, alte tatuaje, aproape la fel de vechi, au fost gasite pe mumii din Chile. In Egipt, o mumie din anul 2200 i.Hr. avea corpul acoperit, in intregime, cu tatuaje decorative, avand semnificatii religioase. O alta, descoperita in Asia Centrala, datand din anul 500 i Hr., avea tatuaje cu creaturi imaginare. S-a putut constata ca, peste tot unde s-a practicat tatuajul, acesta avea si rolul de a marca diferenta de clasa sociala, trecerea de la o varsta la alta, prin tatuaje se identificau sclavii, criminalii sau alte categorii.

Dintre popoarele primitive, cei mai pasionati de tatuaje par a fi fost locuitorii din Polinezia (un teritoriu de aproximativ 50 de milioane de kilometri patrati, format din insule, in Oceanul Pacific, intre Hawaii si Noua Zeelanda). Aici, tatuajul, in primul rand, marca apartenenta sociala, fiecare trib sau categorie luand numele acelei parti din corp care era tatuata. Cei din varful ierarhiei se numeau, de exemplu, “Picioare tatuate”, urmatorii “Brate tatuate” s.a.m.d. Prin tatuaj se se consolidau relatiile cu divinitatea, se marca momentul sosirii pe lume a unui copil sau alte evenimente ceremoniale. In Insulele Marquises, din aceeasi zona geografica, tatuajele aveau mai mult o functie estetica. Se tatuau toate partile corpului, cu exceptia palmelor si a talpilor.

Cu cat o persoana era mai in varsta sau mai bine plasata social, cu atat tatuajele erau mai numeroase, mai bogate si mai variate. O fata nu putea fi ceruta in casatorie, daca tanarul nu era tatuat dupa toate regulile, de aceea o astfel de impodobire a trupului trebuia sa inceapa inca de la varsta pubertatii. In timpul ceremoniei (pentru ca decorarea trupului era o ceremonie), femeile nu aveau acces. Tatuajul era facut de un preot, in timp ce spectatorii cantau, pentru a-l incuraja pe protagonist sa suporte durerea, care, apoi, nu se arata in lume, pana cand ranile nu se vindecau integral. Numai capeteniile de trib puteau sa isi tatueze si fata, in intregime (adica sa isi faca un “Moko”), acesta fiind semn de mandrie si autoritate. Instrumentul utilizat pentru tatuaj era un bat de bambus, pe care se fixa un varf ascutit – un os de pasare, un dinte de peste. Substantele colorate erau negrul de fum si diverse extracte de plante, amestecate cu apa.

In Noua Zeelanda, tatuajele se faceau in jurul varstei de 20 de ani si erau un mijloc important de seductie. Tinerii care se sustrageau acestei operatii erau considerati efeminati, lipsiti de curaj si nedemni sa faca parte din comunitate.

Cateva secole mai tarziu, in Japonia, semnificatia tatuajelor era cu totul alta, in sensul ca, in felul acesta erau marcati, pe viata, criminalii. Prostituatele, de buna voie, isi tatuau bratele, dosul mainii, pieptul sau fata, situatie care a facut ca cei din clasele sociale superioare sa dispretuiasca acest obicei. Totusi, intre secolele al XVII-lea – al XIX-lea, datorita unui roman chinezesc foarte cunoscut, intitulat “Pe malul apei”, in care eroii erau tatuati in intregime, multi oameni, mai ales cei cu meserii dificile (pompieri, dulgheri, fierari), au ales sa se tatueze, optand pentru desene simbolice cu animale puternice, semn al virilitatii (lei, tigri etc.). Femeile alegeau motive florale, peisaje, pesti s.c. Tatuajul se facea, bineinteles, cu cerneala de China si cu ajutorul unor ace arcuite, prinse in os cu un fir de matase. In anumite triburi japoneze se tatuau numai femeile si numai in jurul gurii si pe dosul mainilor. Un fel special de tatuaj se numea “kakushibori”, particularitatea fiind ca era facut cu pudra de orez si era vizibil numai in anumite imprejurari (dupa o baie calda, in caz de consum de alcool). In 1872, imparatul Matsuhito a interzis tatuajul, dar numai pentru cativa ani.

In China, tatuajul se practica de aproximativ 3000 de ani si nu avea semnificatii ritualice, ci sublinia anumite momente si intamplari, de regula negative – moartea, castrarea, orice alt fel de pedeapsa.

In Egipt, tatuajul avea explicatii estetice, medicale sau magice. De exemplu, daca o femeie pierdea un copil, urmatorul nascut era tatuat cu un punct in frunte si alt punct pe glezna stanga, pentru a fi protejat de rele si de moarte. Crestinii din Egipt, numiti “copti”, aveau ca semn distinctiv tatuarea, pe unul dintre brate, a datei cand fusesera in pelerinaj la Ierusalim si o cruce pe incheietura interna a mainii.

Pentru locuitorii din Valea Nilului, o cruce pe frunte si o pasare stilizata, la coltul extern al ochilor, erau remedii pentru durerile de cap si pentru frica. Pestele simboliza fertilitatea, protectia si norocul. Substanta folosita la tatuaj era obtinuta din negru de fum si lapte de femeie.

In Africa de Nord, tatuajul, realizat, mai ales, la nivelul fetei, constand in cruci, linii, cercuri, puncte, avea valoare terapeutica si ritualica. In Africa neagra, avea scop estetic si rol de vesmant. Culorile preferate erau albastrul, rosul, albul si negrul si convingerea era ca aceste “agresiuni” asupra corpului fortifica trupul si personalitatea.

In America, in special la indieni, in urma cu 5000 de ani, obiceiul tatuajului a fost preluat de la asiatici si, multa vreme, a inlocuit hainele. Tatuajul indica, de asemenea, apartenenta la un anume trib, rang, participarea la o lupta sau la o vanatoare. Preotii se tatuau cu scene religioase si simboluri sacre. Indienii din Amazonia (America de Sud) aveau obiceiul de a rade capul bebelusului pentru a-l tatua cu figuri geometrice, pentru a-l face curajos si pentru a alunga raul.

In Europa, tatuajul nu s-a bucurat de aceeasi popularitate, ca in alte parti ale lumii. Romanii il foloseau pentru a-i identifica pe soldatii diverselor Legiuni, iar la greci, sclavii erau tatuati cu numele stapanului. Mai tarziu, Biserica a interzis acest obicei, considerandu-l “demonic”, ceea ce nu ii impiedica, de exemplu, pe navigatori, sa se tatueze, ca amintire a locurilor prin care treceau.

Tatuajul, astazi

Realizarea unui tatuaj presupune introducerea precisa a cernelei, intr-un anumit spatiu, la 1-4 milimetri, la limita dintre derma si epiderma. In prezent, functia tatuajelor este predominant estetica, fiind intelese ca semne de originalitate, modalitati de a seduce, de a provoca si de a infrumuseta corpul. Mai ales adolescentii sunt tentati sa se tatueze, multi dintre ei regretand acest fapt mai tarziu, avand in vedere ca modificarile produse la nivelul pielii sunt permanente. O alta categorie de oameni aleg tatuajul, pe brate, tors, picioare, gat, parti intime, in amintirea unui moment important din viata, placut sau dureros – nasterea, decesul cuiva, o reusita profesionala, o iubire etc. Exista si tatuaje temporare/semi-permanente (cu cerneala inserata in epiderma, care, cu timpul, se elimina, sau cu hena, un extract din planta cu acelasi nume), pe care impatimitii acestei practici le resping, considerand ca nu corespund sensului adevarat al tatuajului.

Progresul tehnologic a facut ca tatuajele permanente sa poate fi scoase, totusi, cu laser dermatologic, dar procedeul este de lunga durata, costurile sunt foarte mari, iar urmarile, uneori, periculoase.

O forma a tatuajului, in zilele noastre, este machiajul permanent, desi, in practica, s-a constatat ca pigmentii folositi se degradeaza in cateva luni sau ani.

Stiluri de tatuaj

Dintre nenumaratele stiluri de tatuaj, cele mai cunoscute sunt:

• Stilul tribal (inspirat de motive simbolice traditionale – animale, pasari, pesti, motive vegetale sau chiar abstracte, pozitionate pe umar, brat (la barbati), in partea inferioara a spatelui (la femei);
• Pointilismul, influentat de o tehnica a picturii impresioniste, acesta se bazeaza, partial sau integral, pe desenul in puncte, care creeaza diverse efecte estetice;
• Stilul asiatic valorifica desene specific orientale, cu incarcatura simbolica si mitologica – dragoni, pesti, serpi etc.
• Stilul celtic, dominat de culoarea neagra, aduce motive din stravechea cultura a acestui popor, in primul rand, inconfundabila cruce celtica;
• Stilul polinezian, realizat tot cu cerneala neagra, se bazeaza pe linii curbe, iar imaginile caracteristice sunt rechinii, soparlele, testoasele etc.
• Stilul traditional (Old school), impus in anii ’50-’60 ai secolului trecut, in perioada “rock and roll”, cuprinde desene cu contur precis, in culori primare vii sau desene “pin-up girl”, feminine, “sexy”, cu accentuata tenta erotica;
• “New school”, prin opozitie cu “Old school”, vine cu motive moderne, inspirate, de multe ori, din benzile desenate;
• Stilul gotic, in negru si gri, aduce tatuaje sobre, cu creaturi fantastice si mitologice;
• Tatuajul abstract nu este neaparat un stil, ci, mai degraba, o tendinta, in care formele abstracte au si ele incarcatura simbolica, exprimand personalitatea celui care le alege.

  

Este bine de stiut ca, inainte cu 24 de ore de efectuarea tatuajului, nu trebuie luata aspirina si nici consumat alcool, deoarece acestea fluidizeaza sangele si ar putea jena executia tatuajului. Nu se pot tatua persoanele care sufera de hemofilie (boala legata de coagularea sangelui), Sida, hepatita B si C, de boli cardio-vasculare, cei care au stimulator cardiac si, evident, nici femeile insarcinate.

Vindecarea zonei tatuate se produce in aproximativ 15 zile si in conditii stricte de igiena. In aceasta perioada nu se fac bai in piscina sau in mare, nici nu se merge la plaja, timp de o luna de zile, cel putin.

Avand in vedere ca tatuajul, care orice imagine, are o semnificativa valoare de comunicare, este important, pentru cel care alege sa fie purtatorul unui tatuaj, sa nu cada in capcana kitsch-ului, a prostului gust, ci sa ramana in zona artei, informandu-se, cautand stilul potrivit si gandind foarte bine numarul tatuajelor. Nu mai traim intr-o societate tribala, asa ca nu este necesar sa ne acoperim din cap pana in picioare cu tatuaje, pentru a spune cine suntem si ce suntem.