Evoluția mamiferelor a început cu terapsidele și pelycozaurii, reptile preistorice care au dominat peisajul acum aproximativ 245 de milioane de ani. Aceste creaturi, care prezentau trăsături ce se încadrau între reptile și mamifere, au marcat o etapă importantă în dezvoltarea animalelor terestre.
Pelycozaurii, cu vela cutanată de pe spate, erau bine adaptați la reglarea temperaturii corpului și puteau trăi în diverse climate. Terapsidele, considerate strămoșii direcți ai mamiferelor, au evoluat ulterior în două grupe principale – Cynodontia și Dicynodontia – aducând cu ele inovații anatomice esențiale pentru supraviețuire și evoluția ulterioară a mamiferelor.
Evolutia mamiferelor este fascinanta, astfel, maniera in care amfibienii s-au adaptat conditiilior secetoase de clima si au evoluat in reptile este extrem de interesanta. In urma cu 245 de milioane de ani apar primele semne ale mamiferelor, prin terapside si pelycozauri, cei din urma evoluand din reptile si dand nastere terapsidelor, acestea fiind stramosi directi ai mamiferelor.
Pelycozaurii și importanța lor în reglarea temperaturii corporale
Pot fi descrise precum reptile asemanatoare mamiferelor, fiind creaturi care au devenit animale dominante in Permianul mijlociu, in perioada cuprinsa intre 270- 260 de milioane de ani in urma.
Pelycozaurii, impartiti in soparle calatoare si dinozauri-lup, erau caracterizati de o fanta situata pe partea inferioara a craniului, care servea drept loc de insertie a muchilor masticatori. Erau creaturi adaptate foarte bine mediului terestru de existenta, care posedau posibilitatea de a a-si regla temperatura corpului. Aceasta era posibila prin vela cutanata, care se intindea pe linia mediana a spatelui, oferindu-le posiblilitatea sa traiasca chiar si in zonele climatice mai reci.
Cynodontia și Dicynodontia – Grupa terapsidelor care a evoluat în mamifere
Pelycozaurii puteau fi atat animale carnivore, cat si erbivore. In ceea ce priveste terapsidele, acestea se situeaza la limita dintre reptile si mamifere, fiind stramosii directi ai mamiferelor. Aceste animale au doua grupe reprezentative, Cynodontia, aceasta fiind grupa animalelor cu „dinti de caine” si Dicynodontia, care reprezinta grupa celor „cu dinti dubli de caine”.
Terapsidele – de la reptile la mamiferele de astăzi
Grupa terapsidelor Cynodontia cuprindea animale carnivore, care detineau o dentitie foarte bine dezvoltata, caracterizata prin incisivi, canini si masele. Puteau sa manance si sa respire in acelasi timp, deoarece palatul osos despartea caile digestive de cele respiratorii. La limita dintre triasic si jurasic, in urma cu aproximativ 200 de milioane de ani, s-au dezvoltat din aceeasi grupa, primele mamifere, care erau de mici dimensiuni si semanau cu soparlele.
Spre deosebire de multe reptile, reprezentantii grupei Terapsidelor, Cynodontia aveau membrele pozitionate diferit. Astfel, daca multe reptile aveau picioarele pozitionate paralel cu corpul, cynodontii le aveau situate sub corp. Aceasta pozitie a membrelor le oferea posibilitatea sa se deplaseze mult mai repede fata de multe reptile preistorice. Fiind animale foarte rapide, oamenii de stiinta au considerat ca acestea erau „animale cu sange cald”, fiind posesoarele unui metabolism rapid, favorabil pentru a-si mentine o temperatura constanta a corpului.
Terapsidele din grupa Dicynodontia erau animale erbivore, unele dintre ele fiind creaturi fara dinti, care se foloseau de un cioc, pentru a smulge plantele cu care se hraneau. De asemenea, acestea reprezentau hrana celor din Cynodontia, care erau niste pradatori excelenti. Prin existenta acestora a inceput o noua etapa in evolutia animalelor, care a dus la existenta mamiferelor din zilele noastre.
Impactul extincțiilor din Permian și Triasic asupra evoluției terapsidelor
Extincțiile masive de la sfârșitul Permianului, cunoscute drept cea mai devastatoare dispariție de specii din istoria Pământului, au avut un impact semnificativ asupra terapsidelor.
Deși multe specii de terapside au dispărut, câteva grupuri, inclusiv Cynodontia, au reușit să supraviețuiască și să se diversifice în perioada Triasicului. Supraviețuirea acestor terapside a fost favorizată de adaptările lor fiziologice, cum ar fi capacitatea de a-și menține o temperatură corporală constantă și de a respira în timp ce mâncau.
În plus, dimensiunile lor mai mici și mobilitatea crescută le-au oferit un avantaj în fața altor reptile dominante. Acest eveniment a creat oportunități ecologice pentru evoluția timpurie a mamiferelor și a deschis calea către dezvoltarea unor noi specii adaptate la mediile emergente ale Triasicului și Jurasicului.