Țiparul (Misgurnus fossilis), cunoscut popular și sub numele de chiscar, este un pește de apă dulce care aparține familiei Cobitidae. Acesta preferă apele liniștite, statornice sau cu un curent lent, fiind des întâlnit în bălți, heleștee și râuri precum Olt, Siret și Crișul Negru. Țiparul este recunoscut prin mustățile sale distincte, folosite pentru a detecta hrana în medii cu vizibilitate scăzută, și este bine adaptat la condiții dificile de mediu.
Habitatul și distribuția geografică
Tiparul (Misgurnus fossilis) este un peste de apa dulce, cunoscut si sub numele de chiscar. Face parte din ordinul Cypriniformes si familia Cobitidae. Este un peste originar din zonele centrale ale Europei. La noi in tara apare in helestee, balti, rauri mai calme. Este foarte raspandit in: Olt, Siret, Bega, Cerna, Crisul Negru, Mures si altele.
Caracteristicile fizice ale tiparului
Acesti pesti poseda un cap mic, orificiul gurii fiind inconjurat de buze groase si mustati. Gura este destul de ingusta, inferioara, are sase mustati mai lungi pe falca superioara si patru mustati mai scurte pe cea inferioara. Atinge o lungime medie de 20-30 cm. Corpul este acoperit cu solzi marunti si mucus.
In zona ochiului, sub piele, are cate un dinte ascutit. Inotatoarea codala este rotunjita si orientata spre lateral. Are culoare maronie, spatele cu puncte negre si maro, pe laterale cate o dunga lata maro si alte dungi incomplete formate din pete bej-maro la culoare. Abdomenul este galben-crem. Are ochii mici.
Reproducerea tiparului și importanța ecologică
Populeaza apele statatoare, sau cele care au curent lent, cu fundul de namol, in care sta de cele mai multe ori ingropat. Are o rezistenta mare la conditii vitrege, in namol sau pamantul intarit al zonelor uscate, rezista fara oxigen cateva ore.
Perioada de reproducere este in martie-iunie. Femelele depun pana la 15000 de icre pe plantele acvatice. Se hraneste mai ales noaptea cu larve de insecte, moluste, icrele altor pesti, viermi si crustacee mici.
Este foarte sensibil la poluarea apelor. Pescarii il folosesc ca momeala in prinderea altor pesti: somn, salau, stiuca, mreana, clean, mihalt.
Adaptările unice ale tiparului la mediul său
Țiparul este cunoscut pentru capacitatea sa de a se adapta la condiții de mediu extreme. Una dintre caracteristicile remarcabile ale acestui pește este rezistența sa la lipsa de oxigen. Țiparul poate supraviețui perioade lungi îngropat în nămol sau chiar în sol uscat, absorbind oxigenul prin pielea sa acoperită cu mucus.
Acest mecanism de adaptare îi permite să facă față secetelor temporare sau scăderii nivelului de apă în habitatele sale. De asemenea, Țiparul poate detecta schimbări în presiunea atmosferică și este capabil să anticipeze furtunile, devenind agitat înaintea acestora. Aceste trăsături îl fac un pește fascinant, care a evoluat pentru a trăi în condiții variate și adesea dificile.
Video – Tiparul (Misgurnus fossilis):
