Torsul pisicii, o formă inconfundabilă de manifestare a frumoaselor, jucăuşelor, inteligentelor şi graţioaselor feline, atât de îndrăgite de oameni, se pare că are virtuţi terapeutice remarcabile. Este un fapt pe care mulţi oameni, prieteni ai pisicilor, l-au constatat, poate, intuitiv şi pe care experimentele ştiinţifice îl confirmă cu tot mai multe dovezi.
Cunoscută, studiată şi valorificată frecvent de câțiva ani încoace, terapia care apelează la torsul pisicii îşi demonstrează din ce în ce mai clar beneficiile asupra sănătăţii umane – relaxare, calmare și chiar “tratamentul” anumitor patologii.
Pisicile au o multitudine de moduri de a comunica cu noi – mieunatul entuziast când vine ora mesei, coada ascuţită, semnalând emoţie, frecarea uşoară de picioarele noastre, alintându-se, sau lipirea obrazului de mâna omului-prieten, care arată afecţiune etc. Cu toate acestea, unul dintre cele mai încântătoare și misterioase aspecte ale comunicării feline este torsul, pe care, de obicei, îl asociem cu mulțumirea micului companion. În realitate, motivele pentru care pisicile torc sunt mult mai complexe şi profunde decât par la prima vedere.
Torsul pisicii – un mister parţial explicat
Pisica este singura felină care are capacitatea de a toarce toată viaţa (felinele mari torc doar în primele luni de viaţă). Puiul de pisică toarce din primele zile, în timp ce suge, iar mama îi răspunde, pentru a-l linişti. Pisicile adulte torc atunci când sunt mulţumite, dar şi când explorează medii noi sau după episoade stresante, când au o suferinţă, o “îngrijorare”, o durere, ca modalitate de auto-vindecare sau auto-linistire, torc în preajma altor pisici, când se joacă sau se odihnesc, sau când aşteaptă ceva de la stăpân şi ştiu că o să obţină.
Un studiu făcut de specialişti de la “Animal Voice”, din SUA, bazat pe statistici din universităţile veterinare, a ajuns la concluzia că, pentru o leziune similară și o intervenție chirurgicală echivalentă, pisicile au de cinci ori mai puține sechele decât câinii și se recuperează de trei ori mai repede.
Mecanismele torsului pisicii au fost subiectul multor studii și cercetări, dar nu toate detaliile sunt pe deplin înțelese. Se consideră că torsul pisicii este produs de mușchii laringelui, care se contractă și se relaxează rapid, de obicei de 25 până la 150 de ori pe secundă, alternând cu o contracție a diafragmei. Această vibrație rapidă face ca aerul să treacă prin laringe, producând sunetul caracteristic.
Contracția și relaxarea ritmică a mușchilor laringelui este controlată de un semnal neuronal, generat de creier, un fel de „pacemaker” neuronal (despre care nu se ştie ce alt scop ar avea), care trimite impulsuri ritmice către mușchii laringelui.
Altă explicaţie este că torsul pisicii ar putea proveni din osificarea parțială a osului hioid, situat la baza craniului sau din mișcările sângelui din vena cavă, intensificate de aerul prezent în esofag, care trece prin două membrane situate în spatele corzilor vocale, toate fiind amplificate de cutia toracică.
Torsul pisicii – nenumărate virtuţi terapeutice
De-a lungul istoriei, pisicile, care trăiesc alături de oameni de peste 4000 de ani, au fost adorate și chiar venerate, torsul lor fiind adesea considerat deopotrivă magic şi terapeutic. Egiptenii antici preţuiau pisicile nu doar ca “vânători” iscusiţi, ci și ca ființe sacre, capabile să alunge spiritele rele, torsul ritmic al micilor feline fiind un semn al mulţumirii divine, generând un sentiment de pace și de bunăstare, fapt pe care știința îl susține, de fapt, astăzi.
Este o evidenţă că torsul este benefic, în primul rând pentru pisică, pentru puii ei, pentru tovarăşele de joacă, dar şi pentru oamenii care-i sunt în apropiere şi o îngrijesc. Astăzi nu mai vedem pisicile ca pe nişte “zeităţi”, dar ne bucurăm de prezenţa lor şi, în plus, nenumărate studii au pus în evidenţă o serie de efecte terapeutice de netăgăduit ale torsului pisicii asupra oamenilor. Iată câteva dintre acestea:
Torsul pisicii – diminuarea stresului şi a anxietăţii
Din perspectiva ştiinţei, analizându-se spectrul sonor al unei pisici care toarce, s-au putut identifica sunete foarte joase, cu frecvențe de 20 până la 50 de herți, similare „bașilor”, care provoacă emoţii puternice.
În cazul omului, undele cerebrale se datorează funcţionarii ritmice a influxului nervos. Neuronii se activează, ca o pulsaţie, apoi se liniştesc, după care se activează din nou. În funcţie de frecvenţă, s-au indentificat, în creierul uman, unde beta (cu o frecvenţă de aproximativ 13-30 Hz), alfa (8 – 12 Hz), tetha (4,5 – 8 Hz), delta (0,5 – 4 Hz.), gamma (30-100 Hz.). Starea de bine, dintr-o astfel de perspectivă, vine de la funcţionarea la frecvenţa optimă, în echilibru, a undelor cerebrale.
Frecvențele joase, ale torsului pisicii, intrând în rezonanţă cu undele noastre cerebrale (în special cu undele gamma, cu o frecvenţă de 30 – 100 de Hz.), a căror origine se află în talamus, induc omului o stare de linişte şi relaxare.
Studiile arată că, în afară de percepţia de către om a frecvenţelor joase prin timpan, aceasta se face, se pare, şi prin nişte terminaţii nervoase aflate aproape de suprafaţa pielii (mecanoreceptori, de formă ovală, de 1- 4 milimetri lungime, sensibili la vibraţii şi presiune), numite “Corpusculii lui Pacini”. Când pisica toarce, spre creierul uman se transmit semnale care influenţează undele cerebrale şi care au o frecvenţă care stimulează gândurile pozitive şi care pot duce, în unele cazuri, şi la vindecări spontane.
Unii specialişti consideră că efectul torsului pisicii asupra omului este ca şi cum ar fi fost stimulată brusc producţia “hormonului fericirii” (serotonina) şi se crede că torsul pisicii stimulează şi producţia de oxitocină (“hormonul iubirii”), despre care s-a demonstrat, recent, că ajută persoanele cu autism, schizofrenie şi ADHD să depăşească o serie de probleme provocate de aceste boli.
Torsul pisicii – întărirea oaselor şi refacerea ţesuturilor
S-a demonstrat, prin experimente, că torsul pisicii, la o frecvenţă de 20 – 150 Hz, corespunde cu frecvențele de vindecare stabilite în medicina terapeutică pentru oameni şi că undele sonore de joasă frecvență emise de o pisică pot ajuta la “reparaţiile” musculare, precum și la sudarea oaselor într-o fractură, la refacerea densităţii osoase, accelerând astfel procesul de vindecare.
Scăderea tensiunii arteriale şi reducerea riscului de accident vascular cerebral
Interacțiunea cu o pisică şi, implicit, torsul acesteia pot contribui la scăderea tensiunii arteriale şi ar putea reduce riscul de accident vascular cerebral cu până la o treime, cum arată un studiu recent, realizat la Universitatea din Missouri, făcut pe 4435 de voluntari, efectul “protector” asupra oamenilor putând fi determinat de “un efect de relaxare spontan”. De asemenea, respirația noastră, când in preajmă toarce o pisică, devine mai profundă, încurajând relaxarea prin îmbunătățirea circulației sângelui și a oxigenului.
Îmbunătățirea sănătății emoționale şi a somnului
Dincolo de vindecarea fizică, pisicile oferă sprijin emoțional, deseori părând să simtă când suntem triști, dezamăgiți sau stresați. Torsul pisicii, în astfel de momente, oferă mângâiere și distragere a atenției de la grijile noastre. De asemenea, sunetul constant și ritmic al torsului ajută la o relaxare mai rapidă şi la un somn mai odihnitor.
Exemple precum cele menţionate anterior explică de ce sunt profesionisti din domeniul sănătăţii care apelează tot mai mult la terapii complementare, în care valorifică prezența benefică a pisicilor.
Pe de altă parte, efectele terapeutice sunt motive în plus să preţuim şi mai mult momentele în care micul prieten felin, în pofida “personalităţii” misterioase, imprevizibile şi independente, se ghemuieşte lângă noi, torcând mulțumit. Blânde, distante uneori, adorate, pisicile sunt nişte fiinţe uimitoare şi mult mai devotate celor care le îngrijesc decât s-ar crede, dovadă că, atunci când o pisică se ataşează de un om, această legătură nu se deteriorează în timp.
