Turnul Eiffel a fost exponatul principal în timpul „Expoziției Mondiale” de la Paris din anul 1889. Acesta a fost construit pentru a comemora centerarul Revoluției Franceze și pentru a demonstra întregii lumi priceperea industrială a Franței. Chiar dacă inițial a fost privit cu scepticism, în momentul de față a ajuns să fie considerat o minune arhitecturală și să atragă milioane de turiști în fiecare an.
În 1889, Expoziția Mondială era găzduită de Paris. Franța își dorea cu această ocazie să celebreze cei 100 de ani de la Revoluția Franceză. Mai mult de 100 de artiști și-au prezentat ideile pentru un monument ce avea să fie construit pe Champ-de-Mars, în centrul capitalei franceze. Proiectul i-a fost acordat lui „Eiffel et Compagnie”, o firmă de consultanță și construcții deținută de cunoscutul constructor de poduri, arhitect și expert al metalelor Alexandre-Gustave Eiffel. Chiar dacă de cele mai multe ori Eiffel singur primește recunoaștere pentru monumentul ce îi poartă numele, cel care a venit cu ideea conceptului și cu perfecționarea sa a fost un inginer numit Maurice Koechlin. Cu doar câțiva ani mai devreme, cei doi colaboraseră pentru realizarea structurii metalice a Statuii Libertății.
Construcția turnului a început în iulie 1887, dar nu toată lumea din Paris era încântată de ideea unui monument de metal gigantic ce avea să vegheze deasupra orașului. În momentul în care construcția a început, un grup de 300 de artiști, sculptori, scriitori și arhitecți au trimis o petiție către comisarul expoziției rugându-l să oprească ridicarea acelui „turn ridicol” ce avea să domine Parisul „ca un coș de fum negru gigantic”. Romancierul Guy de Maupassant a urât atât de mult turnul, încât de foarte multe ori a luat masa la restaurantul de la baza sa, pentru că acela era singurul punct din care putea evita silueta construcţiei, ce se prefigura la orizont.
Spre dezamăgirea acestora, protestele nu au avut nici un rezultat, turnul fiind finalizat după doar 2 ani pe 31 martie 1889.
Fiecare dintre cele 18.000 de piese folosite pentru construcția turnului au fost special calculate pentru proiect și pregătite în fabrica lui Eiffel aflată la periferia Parisului. Structura de fier forjat este compusă din 4 picioare imense arcuite, montate pe piloni de zidărie ce se curbau spre interior până când se uneau într-un singur turn conic.
Construirea turnului a necesitat 2,5 milioane de nituri asamblate termic și 7.300 de tone de fier iar întreaga structură cântărește undeva la 10.000 de tone. Pentru a proteja structura împotriva eroziunii, muncitorii au pictat fiecare centimentru, realizare ce a necesitat 60 de tone de vopsea. De atunci, turnul a mai fost repictat de 18 ori.
Turnul Eiffel se ridică la o înălțime de 324 de metri, incluzând aici și antena de pe vârf (fără ea, turnul are doar 300 de metri). Până în 1930, odată cu ridicarea Clădirii Chrysler din New York, a fost cea mai înaltă construcție din lume. Turnul are 108 etaje și 1710 trepte, dar vizitatorii pot urca numai până la prima platformă.
Turnul beneficiază și de prezenţa a două lifturi. Un singur lift parcurge o distanță totală de 103.000 de kilometri în fiecare an.
În momentul în care Eiffel a primit proiectul, exista o înțelegere conform căreia structura ar fi fost temporară și ar fi trebuit dată jos după 20 de ani. Chiar și așa, Eiffel nu era dispus să renunțe la creația sa. La doar câteva zile după deschidere, el a instalat un laborator meteorologic la etajul al treilea etaj al turnului și a invitat oamenii de știință să-l folosească pentru orice studii ar fi dorit. În cele din urmă nu laboratorul l-a salvat de la distrugere, ci înălțimea sa.
În 1910, înțelegerea a fost reînnoită deoarece structura era folosită ca transmițător telegrafic. Armata franceză a folosit turnul pentru a comunica cu navele aflate în Oceanul Atlantic și pentru a intercepta mesajele inamice în timpul Primul Război Mondial. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hitler ordonase inițial demolarea simbolului parizian dar comanda nu a fost executată. În timpul ocupației germane a Parisului, luptătorii din rezistența franceză au tăiat cablurile de la lift pentru ca naziștii să fie nevoiți să urce pe scări.
Turnul încă găzduiește mai mult de 120 de antene, cabine de difuzare atât a semnalelor radio cât și a celor de televiziune în întreaga capitală și nu numai.
În ziua de astăzi, Turnul Eiffel încă este piesa centrală a peisajul parizian. În fiecare an, mai mult de 7 milioane de oameni vizitează acest turn iconic. De la deschiderea sa în 1889, aproximativ 250 de milioane de oameni din întreaga lume s-au bucurat de tot ce are acest turn de oferit.
În interiorul turnului întâlnim 2 restaurante, mai multe bufete, o sală de banchet, un bar de șampanie și numeroase magazine de cadouri unice. Tururi educaționale ale turnului sunt disponibile pentru copii și pentru grupuri turistice.
Turnul Eiffel este deschis vizitatorilor pe tot parcursul anului, dar programul de vizitare diferă în funcție de sezon. Din iunie și până în septembrie, turnul este deschis până după miezul nopții.
