In Eocen, a doua epoca geologica a perioadei Paleogen au aparut numeroase grupuri de mamifere impresionante, dar si primate, rozatoare, insecte, amfibieni. De asemenea in aceasta epoca vegetatia era tropicala si subtropicala, iar in ecosistem a trait si un mamifer care a fost apreciat de cercetatorii paleontologi ca fiind un paradox al evolutiei, l-au numit Uintatherium si l-au clasat intr-un gen aparte, numit Paleoparaloxie – care cuprinde animale primitive erbivore acvatice care se hraneau mai ales cu vegetatie acvatica, cu ierburi si alge.
Uintatherium avea craniul cel mai surprinzator si neobisnuit dintre toate mamiferele studiate de paleontologi pana in prezent. Imaginati-va un animal care avea craniul destul de apropiat de cel al cailor insa in fata prezenta doi incisivi atat de fiorosi incat puteau fi asemanati cu fildesi scurti de elefanti, iar corpul putea fi confundat cu al unui hipopotam. In partea din fata a capului prezenta trei perechi de pinteni ososi in forma de coarne scurte contondente, impresionante.
La masculi aceste excrescente osoase erau mai dezvoltate decat la femele, cu siguranta rolul lor era de impresionare si de aparare. Prima pereche era pozitionata chiar pe oasele nazale, a doua pereche putin mai sus, la mijlocul botului, iar a treia pereche crestea direct pe oasele parietale. Toate aceste proeminente erau osoase si acoperite de piele groasa, la fel ca la girafele din zilele noastre.
Craniul era aplatizat, avea o forma care nu mai apare la nici un animal. Cavitatea craniana era neobisnuit de mica, ceea ce arata ca Uintatherium nu era un animal inteligent. Oasele craniului erau foarte groase, cele ale cavitatii craniene aveau locuri goale umplute cu aer ceea ce explica capacitatea animalului de a-si purta cu usurinta capul, greutatea oaselor fiind astfel redusa semnificativ.
Acest animal de talia unui rinocer, cu doi colti ca de leu, avea o infatisare groteasca, insa maxilarele sale erau inzestrate cu molari de rumegator. Coltii lungi ca de sabie ii folosea ca arma ofensiva, de aparare, dar si ca instrument de forfecare si rupere a plantelor suculente pe care le gasea in regiunile umede, mlastinoase, din apropierea apelor. Dupa ce le rupea, le zdrobea si strivea in molarii puternici si abia apoi le inghitea.
Interesante erau si membrele acestui animal, foarte groase si puternice. La prima vedere se asemanau cu ale elefantilor, dar membrele anterioare erau mai mari si mai robuste decat cele posterioare. Mersul lor era apasat si incet, dadeau impresia ca sunt animale pasnice, care paseau calm in locurile preferate cu vegetatie.
Aveau lungimea de 3-5 m, inaltimea de 1,6-1,7 m si greutatea de 2,2 tone.
Se banuieste ca traiau in grupuri familiare – masculul mergea mai in fata si apoi urma femela si puiul care nu se departa de mama, desi o urma de multe ori neindemanatic. Aceste animale nu isi scapau niciodata puiul din ochi, il ocroteau si il aparau cu pretul vietii daca era nevoie, iar pentru a se adaposti de intemperii isi alegeau un barlog – un fel de vizuina unde isi adunau materii vegetale spre a forma un culcus din ierburi uscate si frunze, in care sa doarma.
La inceput puiul era alaptat de femela, insa treptat era obisnuit cu gustul frunzelor suculente pe care le selecta si pe care era invatat de parinti sa le diferentieze intre cele gustoase si mai putin preferate. In caz de pericol aceste animale isi aparau puiul, instinctul lor de aparare era foarte dezvoltat si intotdeauna aveau sorti de izbanda in fata unui animal de prada ce isi supraestima propria putere inaintea unui asemenea colos copitat fie el erbitor si primitiv, dar cu aspect puternic si fioros.
Primele ramasite fosile ale unui Uintatherium au fost descoperite in anul 1872 de care cercetatorii Joseph Corson si J. Van Allen Carter in urma sapaturilor facute in Wyoming (SUA). Acestea constau in cateva fragmente de craniu, ale maxilarelor, parti din fumerus si diferite oase din membrele posterioare.
Cea mai importanta piesa a fost un colt de 20 cm (unul din cele doua din fata prin care impresiona un astfel de animal). In 1942 a fost descoperit un schelet incomplet de Uintatherium la sud de Wyoming, de catre Charles L. Gazin, care a fost studiat cu atentie de paleontologi si expus la Muzeul National de Istorie Naturala de la Washington.
