Hipopotamii sunt animale mari, iubitoare de apă ce își au originile în Africa. Chiar dacă sunt considerați a fi drăgălași, ei pot fi animale destul de periculoase, omorând aproximativ 3000 de oameni în fiecare an.
Două specii de hipopotam sunt întâlnite în Africa. Un hipopotam mare se găsește în estul Africii, la sud de Sahara; cealaltă specie, care este mult mai mică, numită și hipopotamul pitic, este întâlnită în vestul Africii, acum specimenele fiind foarte rare.
Un singur exemplar poate cântări și o jumătate de tonă, aceștia fiind al treilea mamifer terestru ca mărime, după elefanți și rinocerii albi.
În Egiptul Antic, a fost considerat o zeiță a fertilității, dar în timpurile moderne a dispărut din această țară din cauza distrugerilor pe care le cauza culturilor.
Ei pot crește până la o înălțime de 1,6 metri și o lungime între 3,3 și 5 metri. Coada mai adaugă undeva între 35 și 50 de centimetri lungimii totale. O femelă obișnuită poate avea o greutate de 1400 de kilograme, în timp ce un mascul poate să aibă o greutate undeva între 1600 și 4500 de kilograme.
Hipopotamul adoră apa, motiv pentru care grecii antici obișnuiau să îl numească „calul de apă”. Ei pot petrece până la 16 ore pe zi scufundați în râuri și lacuri pentru a-și putea păstra trupurile masive răcorite sub soarele fierbinte african. Hipopotamii sunt foarte grațioși în apă și în pofida masivității sunt foarte buni înotători, putându-și ține respirația sub apă până la 5 minute. De altfel, faptul că ochii și nările sunt poziționate pe partea de sus a capului le permite să vadă și să respire atât timp cât se află scufundați.
Ei pot fi întâlniți des pe malurile râurilor și lacurilor, încălzindu-se la soare și secretând o substanță uleioasă de culoare roșie ce a dat naștere mitului că ar fi transpirat sânge. În realitate, lichidul ajută la hidratarea pielii și acționează ca un agent de protecție solară.
La apus, hipopotamii ies din apă și călătoresc până la 10 kilometri pentru a se putea hrăni cu aproximativ 35 de kilograme de iarbă. În pofida dimensiunilor enorme, aceștia consumă destul de puțină mâncare. Apetitul modest este datorat faptului că sunt animale sedentare ce nu au nevoie de foarte multă energie pentru a supraviețui.
Corpul său masiv este susținut de 4 picioare scurte, fiecare având câte patru degete. Chiar dacă degetele au membrane, ele sunt suficient de dispersate pentru a putea distribui greutatea în mod adecvat, fiind capabile să sprijine în mod corect corpul. Având o piele foarte groasă, mai ales pe spate și pe coadă, corpul său gri-maroniu aproape că nu are păr (doar câțiva peri în jurul gurii și vârful cozii), nu are nici glande sebacee și sudoripare, doar acele glande unice ce secretă lichidul roșiatic.
Perioada de gestație este de doar 8 luni, după care femela dă naștere unui singur pui, fie pe pământ, fie în apă. În apă, mama își ajută nou-născutul să iasă la suprafață iar mai târziu îl învață cum să înoate. La naștere puii de hipopotam au aproximativ 45 de kilograme. Ei se pot hrăni atât pe uscat, cât și în apă, închizându-și urechile și nările (acest procedeu trebuie să fie instinctiv deoarece puii se alăptează la fel și pe uscat). De asemenea, ei au membrane care le acoperă și protejează ochii atât timp cât se află sub apă. Mamele își apără puii nu numai de crocodili și lei, dar și de alți hipopotami masculi care în mod curios nu atacă puii pe uscat, ci în apă.
Un pui începe să consume iarbă după aproximativ 3 săptămâni de la naștere iar în același timp continuă să sugă până la 1 an. De multe ori, nou-născuții se urcă pe spatele mamei pentru a se putea odihni. La o vârstă de 5 sau 7 ani, puiul este complet matur. Speranța medie de viață a unui hipopotam este de aproximativ 36 de ani, dar aceștia pot ajunge și până la 50 de ani.
Hipopotamul mare este un animal agresiv. Ei și-au dezvoltat unele poziții în care stau cu gura deschisă arătându-și dinții formidabili, poziții ce s-au dovedit a fi unele dintre cele mai agresive. Caninii și incisivii lungi reprezintă o armă foarte periculoasă.
Ei au un sistem social flexibil definit de ierarhie și de condițiile de alimentare cu iarbă și apă. În general, ei sunt întâlniți în grupuri de câte 15, dar în perioadele de secetă multe exemplare sunt forțate să se adune în jurul unui limitat număr de bazine cu apă.
Această suprapopulare perturbă sistemul ierarhic, ducând la niveluri mai mari de agresivitate, unde cei mai bătrâni și mai puternici masculi domină. Hipopotamii sunt animale imprevizibile, dacă sunt întâlniți departe de apa ce le oferă siguranță, orice intervine între ei și refugiul lor poate fi mușcat sau călcat în picioare.
Prin comparație cu alte animale, aceștia nu sunt foarte sensibili la boli, astfel încât în habitate adecvate, numărul lor poate crește foarte repede. Cei mai de seamă prădători sunt oamenii care îi vânează pentru carne, piele și dinții de fildeș.
