Un nou organ, complet necunoscut până acum, din corpul uman, a fost descoperit din întâmplare

Un nou organ, complet necunoscut până acum, din corpul uman, a fost descoperit, la sfârşitul anului trecut, 2020, din întâmplare, de către o echipă de medici olandezi, de la Institutul Cancerului din Amsterdam. Este vorba de un ansamblu de glande salivare, situate în spatele nasului, spre centrul capului nostru, despre a cărui existenţă nu s-a ştiut nimic până în prezent.

Descoperirea a fost făcută în timpul unor investigaţii legate de cancerul de prostată, când se testa un nou scaner – PSMA PET-CT – o combinaţie între tomografia computerizată (CAT) şi tomografia cu emisia de pozitroni (PET).

Pentru a face acest lucru, medicii injectează pacientului un trasor radioactiv şi îi urmăresc traseul – o metodă foarte eficientă în detectarea tumorilor de prostată metastazate. Scanarea PSMA PET-CT se foloseşte şi la detectarea ţesutului glandelor salivare – una sub limbă, alta sub maxilar şi una în spatele maxilarului şi a obrazului (altfel spus, glandele parotide, submandibulare și sublinguale), aşa cum se ştia până acum.

Într-o astfel de împrejurare, medicii au constatat că două zone s-au luminat neaşteptat în spatele nazofaringelui (zona din spatele foselor nazale şi zona de deasupra vălului palatin, care desparte partea nazală de partea bucală a faringelui).

Până la acest moment, se credea că, în zona nazofaringiană, se găsesc doar nişte glande salivare minuscule. Dar această descoperire arată că aici se află şi un alt ansamblu de glande, de aproximativ 1,5 centimetri lungime, amplasate pe o bucată de cartilaj, numit “torus tubarius”, de unde şi denumirea acestui nou organ – “glande salivare tubariale”.

Este pentru prima dată, în ultimii trei sute de ani, când o echipă medicală a anunţat că a descoperit un nou organ, chiar în mijlocul capului, un progres major atât pentru ştiinţă, cât şi pentru foarte mulţi pacienţi.

Un nou organ, complet necunoscut până acum – glandele salivare tubariale

Faptul că un nou organ a fost găsit din întâmplare, când medicii urmăreau alte scopuri, face ca această descoperire să intre în categoria “serendipity”, un termen englezesc, care face trimitere la descoperiri fortuite, care sunt rezultatul unei coincidenţe, al şansei, al unei inspiraţii de moment, dar care devin, în timp, o mare realizare sau cel puţin semnificativă pentru viaţa noastră. Aşa s-au descoperit, din întâmplare, anestezia, penicilina, pacemaker-ul (stimulatorul cardiac), primul îndulcitor (zaharina) etc.

Pentru a fi siguri că acest nou organ din centrul capului nu este o eroare, medicii olandezi, coordonaţi de oncologul Wouter Vogel, au scanat 100 de pacienţi şi la toţi au fost vizibile aceste glande salivare tubariale, practic un nou organ, ignorat complet până acum de specialişti, probabil şi pentru faptul că zona (undeva, spre centrul capului) este foarte greu accesibilă, la orice fel de analize, putând fi observată doar prin endoscopie nazală.

Glandele salivare tubariale – semnul adaptarii organismului

Verificând fişele a peste 700 de pacienţi cu cancer, care au făcut radioterapie, la Centrul Medical Universitar Groningen, s-a observat că aceştia, cu cât au primit mai multe radiaţii în zona glandelor salivare tubariale – un organ necunoscut – cu atât au acuzat mai multe efecte secundare ale tratamentului. Radioterapia poate deteriora glandele salivare, ceea ce duce la dificultăţi în a mânca, a înghiţi, a vorbi, o adevărată povară.

Prin urmare, primul mare beneficiu al acestei descoperiri este că medicii vor căuta modalităţi prin care să protejeze acest organ, în timpul terapiilor, să fie evitată transmiterea de radiaţii în această zonă, astfel încât pacienţii să aibă o calitate nealterată a vieţii, în urma tratamentului, după cum sublinia doctorul Vogel.

Alţi specialişti, referindu-se la descoperirea acestui nou organ, avansează ipoteza că ar putea avea legătură cu necesitatea organismului de a se adapta la un nou tip de alimentaţie şi că, prin urmare, ar fi apărut la un moment dat, dintr-o astfel de nevoie.

Este ştiut faptul că, de-a lungul timpului, genetica nu s-a schimbat, dar stilul alimentar s-a modificat semnificativ, iar trecerea de la un tip de alimentatie la altul si adaptarea se produc in sute si mii de ani. De la hrana omului vânător-culegător, la cea ultraprocesată a omului modern, schimbarile sunt fundamentale si nu neapărat pozitive.

Probabil că, in astfel de etape, au apărut si glandele salivare tubariale, dar care au rămas total necunoscute pentru lumea stiintifică până anul trecut. Si cine stie ce alte schimbări va produce in organismul uman hrana viitorului, cu paste din insecte, deşeuri alimentare reciclate in capsule, peşte şi carne obţinute in laborator din celule stem, cipsuri de proteine, alimente 3D etc.

O descoperire similară, din 2016, un nou organ în sistemul digestiv

Un nou organ a fost descoperit, în 2016, şi în sistemul digestiv. Despre mezenter (etimologic “messos enteron” – “în mijlocul intestinului”) – căci aşa se numeşte acest nou organ – se ştiau diverse lucruri mai demult, dar se considera că este doar o structură fragmentată, care leagă intestinul subţire şi intestinul gros de pereţii abdomenului.

O echipă de chirurgi irlandezi, în urma multor cercetări, au ajuns la concluzia că descrierea anatomică a mezenterului (popular “prapur”), făcută până acum, timp de secole, a fost greşită, că mezenterul este, de fapt, un nou organ, nefragmentat, complex, ca şi plămânii, inima etc., şi că trebuie recunoscut ca atare. Fără mezenter nu am putea trăi, acesta nu numai că susţine intestinele, dar asigură şi vascularizarea intestinului subţire şi a unei părţi din intestinul gros, are rol şi în acumularea grăsimii abdominale.

Descoperirea medicilor irlandezi a fost recunoscută de comunitatea ştiinţifică, inclusiv “Anatomia lui Gray”, cel mai cunoscut manual de anatomie umană, a corectat informaţiile legate de mezenter. Urmează ca alte cercetări să investigheze rolul şi funcţiile mezenterului, să identifice ce rol joacă acesta în diverse boli abdominale şi , probabil, multe lucruri se vor schimba în prevenirea şi tratarea anumitor boli abdominale şi digestive.

Deja se afirmă că, până la această revizuire a cunoştinţelor, s-a subestimat rolul mezenterului în apariţia unor boli precum maladia Croch (enterita regională), o boală inflamatorie intestinală, care se manifestă prin dureri abdominale, febră, pierdere în greutate, anemie etc., dar şi în diabet şi în tulburările de metabolism.

Organismul uman – o maşinărie complicată

Astfel de descoperiri surprinzătoare arată că organismul uman este o maşinărie extrem de complicată, care şi astăzi, la începutul mileniului al treilea, după o întreagă istorie a cercetării ştiinţifice, continuă să ascundă multe necunoscute şi să-i uimească inclusiv pe specialisti. Iată că, la cele 78 de organe cunoscute până acum şi definite ca “set de ţesuturi care contribuie la îndeplinirea unei funcţii fiziologice”, s-a adăugat un nou organ, un set de glande salivare tubariale, bilaterale, şi încă un organ (mezenterul), cunoscut parţial, redefinit recent.