Aflam de existenta lui o data ce ne este spusa povestea “Ursul pacalit de vulpe”, ca mai apoi sa il vedem la gradina zoologica, si mare sa ne fie uimirea cand descoperim cat este de diversa si interesanta ca si specie de mamifere, ursul negru, ursul polar, ursul panda, Koala, fiind doar o parte din marea familie. Cele mai multe specii de ursi nu pot fi vazute insa in gradinile zoologice din Romania si incanta copiii din paginile cartilor si atlaselor pe care acestia le rasfoiesc.
Ursul negru (Ursus americanus) este un mamifer robust și solitar, caracteristic pădurilor din America de Nord, fiind întâlnit de la Canada până în Mexic. Această specie de urs este remarcabilă prin adaptabilitatea sa la diverse habitate, de la pădurile dese la regiunile montane.
Deși este cunoscut pentru comportamentul său solitar, ursul negru poate fi observat ocazional căutând hrană în apropierea așezărilor umane, mai ales atunci când resursele naturale devin limitate. Cu toate acestea, rămâne în esență un animal precaut, care preferă să își petreacă timpul singur, explorând teritoriul său vast.
Habitatul și distribuția geografică a ursului negru
Nu este nici o problema daca vrei sa vezi un exemplar din ursul brun, asta pentru ca aceasta specie este caracteristica faunei tarii noastre, insa lucrurile sunt mai dificile atunci cand vine vorba despre unul polar sau unul Panda. Astfel ca cei mai multi se multumesc sa citeasca despre aceste exemplare si sa le vada in paginile unei carti.
Dintre speciile de ursi amintite mai sus acest articol va avea in centrul atentiei insa o specie poate nu atat de cunoscuta si nici atat de populara si anume ursul negru (sau ursul negru american). Se pare ca acesta este printre singurele specii de ursi, alaturi de ursul brun, ce nu este pe lista celor pe cale de disparitie.
Este originar din America, asa cum o spune si numele, dar este gasit si in Canada, numarul de exemplare insumand aproximativ 750.000, impartite in 18 subspecii. Blana sa poate fi si de alta culoare, negru-albastrui, gri, brun, foarte rar putand avea chiar si culoarea alba.
Caracteristicile fizice ale ursului negru și adaptările sale
Statura sa este impunatoare si un adult poate ajunge sa cantareasca pana la 300 kg. La fel ca si ursul brun romanesc, cel pe care de multe ori il vedem iarna coborand in orasele de munte si mancand din pubelele de gunoi, la fel si ursul negru prefera uneori acest gen de hrana. Este insa un supliment sau un inlocuitor pentru iarba, pestele sau radacinile care sunt de fapt parte a dietei sale alimentare. Cantitatea de hrana consumata creste atunci cand organismul lor se pregateste pentru perioada de hibernare.
Animal solitar, ursul negru traieste in general in paduri, fiind un bun catarator. Femelele dau nastere in timpul iernii puilor (perioada ianuarie-februarie) asta dupa ce imperecherea are loc in mai-iulie. Mama va ingriji cei doi sau trei pui pana in primavara, acestia nascandu-se orbi si ramanand cu mama pana la varsta de doi ani.
Aceasta specie de urs nu obisnuieste sa sa lupte spre a se apara de alti ursi si traieste pe o sectiune de teritoriu bine delimitata. Femela ataca doar daca trebuie sa isi apere puii, asa ca este important sa fie luat in considerare sfatul de a nu hrani aceste animale. Ursul negru traieste in salbaticie in jur de 20 de ani.
Perioada de hibernare și îngrijirea puilor
In fiecare sezon rece hiberneaza in jur de 7 luni si pot sari peste aceasta perioada, ajungand sa nu hiberneze de loc doar daca locuiesc in regiuni in care hrana se gaseste din abundenta si iarna. Locul ales pentru hibernare este de obicei o scorbura sau o pestera. Si daca veni vorba de hrana, desi am specificat ce prefera sa manance, poate fi amintit un lucru curios despre acesti ursi, si anume ca pot deosebi un fruct copt de unul crud si le pot decoji cu buzele pentru a le putea manca.
Printre activitatile care le fac placere se numara si inotul, o activitate care le ofera printre altele si hrana. Cei mai multi mor nu din cauze naturale, ci pentru ca sunt vanati de oameni, lucru permis pentru ca specia nu este pe cale de disparitie.
Diferențe între ursul negru american și ursul negru asiatic
Dar ursul negru ce traieste in nordul Americii nu este singura specie de urs cunoscuta sub acest nume. O alta specie ce traieste in alt colt de lume poarta acelasi nume. Este vorba despre ursul negru asiatic sau ursul negru tibetan. Ce il diferentiaza de specia descrisa mai sus este semnul in forma de „V”, de culoare maro, ce il are pe piept. Traieste in Nepal, Pakistan, India, Japonia, Taiwan.
Este ceva mai mic, un mascul adult putand sa atinga in jur de 150 de kg. Si el este un animal solitar si mai mult decat un bun catarator, prefera sa stea in copaci unde poate sa doarma si sa se hraneasca. In medie si femela ursului negru asiatic naste 2 pui pe care ii ingrijeste timp de 2-3 ani. Spre deosebire de cealalta specie, comportamentul ursului tibetan a fost studiat indeosebi pe baza observatiilor realizate la ursii aflati in captivitate.
Si aceasta specie hiberneaza, uneori preferand insa sa se deplaseze spre zone mai calduroase pentru a evita acest lucru. Ca si majoritatea ursilor, indiferent de specie, si acestia au un auz si un miros extrem de fin. Vede de asemenea bine atat de la distanta cat si de la departare, toate acestea ajutandu-i sa isi gaseasca hrana pentru a putea supravietui. Asadar nu numai unul e ursul negru asa cum numai unul este ursul brun romanesc, despre care povestea Ion Creanga ca a fost pacalit de vulpe.
Importanța ecologică a ursului negru în ecosistemele forestiere
Ursul negru joacă un rol esențial în ecosistemele pădurilor nord-americane. Ca omnivor, acesta contribuie la răspândirea semințelor prin excrementele sale, ajutând la regenerarea vegetației din pădure.
De asemenea, consumul său de insecte și cadavre contribuie la menținerea echilibrului ecologic prin prevenirea proliferării excesive a anumitor specii. Ursul negru influențează, de asemenea, comportamentul altor animale prin prezența sa, determinându-le să evite anumite zone și să-și adapteze comportamentul.
Această influență indirectă ajută la menținerea diversității speciilor și la păstrarea unui echilibru sănătos în ecosistemele montane și forestiere. Din acest motiv, protejarea habitatului ursului negru și a comportamentului său natural este esențială pentru conservarea biodiversității din pădurile Americii de Nord.
