Johannes Brahms a fost un compozitor german romantic, cunoscut de publicul larg prin Dansurile ungare, cel mai apreciat fiind Dansul ungar nr. 5, cu toate că Brahms le-a considerat doar aranjamente și nu opere. Johannes Brahms a fost inclus în grupul celor 3 mari B: Beethoven, Bach, Brahms. L-a adorat pe Beethoven, influențele acestuia din urmă putând fi ascultate în „Prima sonată pentru pian” sau „Prima simfonie”, care a fost numită mai târziu „a zecea simfonie a lui Beethoven”. „Recviem german opus 45”, din 1848, este o creație corală care i-a adus succesul în Europa. Predilecția și respectul său față de Beethoven vor fi răsplătite, el rămânând în posteritate ca fiind succesorul lui Beethoven.
Johannes Brahms s-a născut pe data de 7 mai 1833, la Hamburg, în Germania. A fost fiul unui muzicant ambulant, cu precădere contrabasist și cornist, care îl va iniția în notele pianului; mama sa era o croitoreasă religioasă, care îi va insufla valori morale importante. De exemplu, deși pe la mijlocul carierei sale a ajuns să câștige mulți bani, compozitorul s-a limitat la a duce un stil de viață decent, susținând cu bani rude, iar prin anonimat mai mulți tineri muzicieni. A murit la data de 3 aprilie 1897, în Viena.
Provenind dintr-o familie săracă, Brahms și-a exersat talentul pentru pian, lucrând prin baruri și bordeluri. Cursurile de pian le începe la vârsta de 8 ani. La 10 ani, profesorul său, Otto Willibald Friedrich Cossel, spune că este înzestrat cu talent și chiar mai bun decât el.
Opera lui Brahms
Brahms a compus cele mai multe lieduri, aproximativ 200, dar nici o operă. Liedurile sunt reprezentări ale folclorului german sau evenimente din viața rurală. În cariera sa muzicală de compozitor a scris lucrări pentru pian: Concertul pentru pian nr. 1 (1859), nr 2 (1881), simfonii, sonate, muzică de cameră, ansambluri corale. „Concertul pentru pian nr 2” Brahms îl va dedica maestrului său de pian, Eduard Marxsen, format la Viena. Dansurile ungare sunt inspirate din dansurile populare ungurești și țigănești ce alcătuiau repertoriul lui Remenyi. Dublul concert pentru vioară, violoncel și orchestră (1887) a reprezentat instrumentul de reconciliere între Brahms și Joachim, certați pentru divorțul soților Joachim și Amalia Schneeweiss din 1880.
Exigent cu sine însuși, compozitorul și-a distrus multe dintre opere, considerându-le slabe sau lipsite de calitate, iar unele dintre opere a refuzat să le publice. Brahms se încadrează în romantismul târziu.
Actori muzicieni din viața lui Brahms
Persoanele care l-au ajutat să se impună public au fost Eduard Remenyi și Robert Schumann. Pe Remenyi îl va cunoaște în timpul revoluției din 1848, la Hamburg, în timpul unui concert pe vapor, când acesta, în calitate de fugar evreu, căuta să plece în America. În 1853 se vor reîntâlni pentru un turneu de concerte. Talentul lor îi va face să se lipsească de partituri, memoria fiindu-le suficientă pentru adaptarea repertoriului la public. Întâlnirea cu Joseph Joachim avea să îi influențeze și să îi îndrepte pe cei doi spre Franz Liszt, la curtea de la Weimer. Aici, se va despărți de Remenyi, care după opinia unor cercetători se simțea în dezavantaj față de comportamentul stingher al lui Brahms, în compania persoanelor de la curte.
Joseph Joachim avea să îi rămână prieten și chiar să îl recomande lui Robert Schumann, pe care îl va câștiga cu „Sonata pentru pian în Do”. Aceasta l-a făcut cunoscut publicului ca un „ales” important al epocii.
Brahms va avea o legătură specială cu soții Schumann, o legătură de susținere morală față de Clara Schumann, în ultima parte a vieții lui Robert Schumann, când acesta începe să dea semne de nebunie. Schumann va fi internat în 1854 într-un spital de boli mintale la cererea sa, murind în 1856. După moartea lui Robert Schumann, Brahms se va muta cu un etaj mai sus de Clara, continuând s-o sprijine pe pianista desăvârșită pentru doi ani. Nu se știe precis de ce natură a fost relația lui Brahms cu Clara Schumann, aceștia distrugându-și scrisorile. Astfel, nu se știe dacă au fost amanți sau nu, în scrisorile găsite putându-se observa o amiciție specială, o iubire platonică și nimic altceva.
Brahms nu se va căsători niciodată, deși a fost logodit. A fost însă părăsit, se pare că datorită independenței și pasiunii sale față de muzică. Între Joseph Joachim și el exista o înțelegere – motto: „liber, dar singur”, zicea Joachim pe de o parte; „liber, dar fericit”, zicea Brahms, pe cealaltă parte.
Compozitor, pianist, dirijor, profesor doctor la Universitatea din Breslau (azi Wroclaw), Polonia, Johannes Brahms face parte din grupul celor 3 B, alături de Beethoven și Bach. A fost un tradiționalist prin formă și ordine, dar și un inovator; el a încercat să dea o tentă romantică stilului de compoziție complex, al „contrapunctului”. Opera sa va influența alți artiști precum Antonin Dvorak, Robert Fuchs, Edward Elgar etc..
