Monitorul de Nil (Varanus niloticus), cunoscut și sub numele de varanul de Nil, este unul dintre cei mai mari și mai adaptați prădători ai Africii, populând valea Nilului și alte regiuni umede din sudul Saharei.
Habitatul și distribuția geografică a monitorului de Nil
Cu un corp masiv, picioare puternice și o coadă lungă și musculoasă, acest varan reușește să supraviețuiască în medii diverse, având o dietă variată care include atât animale mici, cât și ouă de crocodili. Monitorul de Nil este perfect adaptat pentru viața acvatică și pentru apărare, fiind capabil să se ascundă în apă sau să-și folosească coada pentru autoapărare.
Monitorul de Nil (Varanus niloticus) este cunoscut si sub numele de varanul de Nil, deoarece traieste numai pe valea Nilului, in Africa, la sud de Sahara.
Caracteristicile fizice și adaptările monitorului de Nil
Are corpul musculos, lung de 1,4-2 m, cu falci si picioare puternice. Capul este lung, iar gatul bine diferentiat. Are cinci degete la fiecare picior, cu ghere tari si ascutite, care il ajuta la catarat, sapat si ruperea prazii. Limba este bifurcata, iar simtul olfactiv foarte bine dezvoltat. Coada sa este lunga, ca un bici, folosita la inot, dar si pentru autoaparare.
Exemplarele adulte au un colorit gri-maroniu cu benzi galbene pe cap, picioare, spate si coada. Partea ventrala este deschisa la culoare.
Comportamentul de vânătoare și dieta varanului
Monitorul de Nil obisnuieste sa stea la soare pe pietrele din apropierea apei sau pe cioturile de copaci. Nu se departeaza niciodata prea mult de apa, pentru a se putea refugia acolo in caz de pericol. Hrana sa preferata consta din moluste, crapi, melci, amfibieni, broaste, pasari, oua de crocodili, insecte si starvuri.
Uneori consuma serpi veninosi, el fiind imun la veninul acestora. Hrana este impinsa incet in gatlej, apoi este inghitita, ajungand in intestinele extensibile. Dusmanii sai cei mai mari sunt crocodilii si pitonii. Cand se afla in primejdie, isi foloseste ghearele, dintii si coada pentru a se apara.
Poate fi vazut pe dealuri, spatii deschise, in copaci, langa musuroaie de termite. Seara isi gaseste adapost in vizuini parasite de alte animale, in scorburi, crapaturi de stanci sau in solul nisipos. In perioadele reci, hiberneaza alaturi de alte exemplare, in barloguri comune.
Reproducerea la aceasta specie este ovipara, femela depune 20-60 de oua in termitiere. Dupa ecloziune, puii au o lungime ce variaza intre 16-30 cm. Dupa ce ploaia inmoaie pamantul, puii isi croiesc drum afara din vizuina.
Tehnici de apărare și prădători naturali
Monitorul de Nil este un catarator si un inotator foarte bun, el reuseste sa stea sub apa fara probleme chiar si o ora, deoarece are capacitatea de a inmagazina in plamani un mare volum de aer cu ajutorul a doua cavitati pentru rezerve de aer, situate in partea de sus a botului. In general se fereste de om si nu-l ataca, daca drumul sau este taiat de acesta.
Face parte din ordinul Squamata si familia Varanidae.
Tehnicile de apărare și prădătorii naturali ai monitorului de Nil
Monitorul de Nil se confruntă cu o serie de prădători naturali periculoși, printre care crocodilii și pitonii africani. Pentru a se apăra, acest varan și-a dezvoltat strategii defensive eficiente, cum ar fi folosirea cozii ca armă. Coada musculoasă a monitorului funcționează ca un bici, putând provoca răni severe unui atacator.
De asemenea, gherele și dinții săi sunt arme importante, fiind folosite atât pentru apărare, cât și pentru vânătoare. În fața pericolului, monitorul de Nil preferă să se refugieze în apă, unde poate înota rapid și se poate ascunde pe fundul apei pentru a evita un atac iminent.
Această specie are o capacitate de a-și reduce ritmul cardiac sub apă, permițându-i să rămână scufundat pentru perioade de până la 30 de minute. Această abilitate defensivă, combinată cu dimensiunea și puterea sa, îl face unul dintre cei mai versatili și periculoși varani din Africa.
Video – Monitorul de Nil (Varanus niloticus):
