Veverița cu urechi negre face parte din genul Nannosciurus și este un animal vioi, foarte simpatic. Trăiește în regiunile cu păduri dese din insulele Jawa, Borneo, Sumatra, Kalimantan. Poate fi observată la altitudini mari de cel mult 1650 m.
Veverița cu urechi negre iși are numele de la aspectul ei deosebit, blana scurtă deasă și fină ca o catifea, în nuanțe de culori diferite, cenușii, roșcate sau cafenii, și urechile de culoare neagră care ies în evidență.
Are coada lungă de 5-8 cm, iar lungimea corpului cu tot cu cap de 7,5-11,5 cm. În concluzie, această veveriță este destul de mica, are greutatea de maxim 30-70 g. Poate fi recunoscută foarte ușor datorită urechilor negre dar și prin dunga alba care se întinde pe părțile laterale ale botului, pe sub ochi și pe sub urechi.
Capul este mic, botul puțin alungit, iar vibrizele lungi și fine. Urchile sunt rotunjite pe margini și nu au smoc de păr. Coada este de aceeași culoare cu blana, uneori poate avea o nuanță mai întunecată, în orice caz este destul de scurtă, aproximativ ca la șoareci. Este destul de stufoasă, firele de păr sunt lungi. Pare îngustă comparativ cu coada altor specii de veverițe și este de formă turtită.
Este un animal agil și foarte rapid, foarte rar este prinsă în capcană de oameni. Este curioasă, examinează pe oricine dar numai de la distanță mare. Preferă regiunile cu păduri tropicale și este numită și veverița pitică asiatică. Trăiește în grupuri mici, familiare, de 2-3 exemplare. Are obiceiul de a se cățăra în copaci la înălțimi mici, destul de aproape de sol, doar scorbura pentru culcuș și-o alege la înălțime mai mare.
Are denumirea științifică Nannosciurus melanotis, face parte din ordinul Rodentia, familia Sciuridae. Există patru subspecii ale acestui gen și anume: Nannosciurus melanotis melanotis, Nannosciurus melanotis bancanus, Nannosciurus melanotis pulcher, Nannosciurus melanotis borneanus.
