Maimuțele din genul Macaca au înălțimea corpului mică și botul alungit. Se remarcă prin colții mari, obrajii proeminenți și arcadele sprâncenelor proeminente. Datorită acestor caracteristici, maimuțele Macaca au un aspect inconfundabil. Există specii care au coada lungă, dar și specii la care coada aproape că nu se vede, deoarece este foarte scurtă.
Femela este întotdeauna mai mică decât masculul și are corpul mai puțin robust. În general un exemplar adult are lungimea corpului de 40-76 cm și greutatea de 2,5-18 kg. Corpul este îndesat, membrele puternice, cu degetul mare scurt, fața golasă, iar coloritul părului este gri-maroniu, maro sau negru.
Aceste maimuțe sunt parțial arboricole, sunt active și pe sol. Sunt răspândite în diverse habitate, dar în general în zone împădurite din Asia de Sud-Est, Japonia, China, Africa de Nord-Vest, Gibraltar. Hrana lor constă din frunze, flori, fructe, insecte, mici nevertebrate, ouă de păsări.
Maimuțele Macaca sunt omnivore și se hrănesc cu o varietate de alimente, de la fructe și frunze la insecte și ouă de păsări, ceea ce le permite să supraviețuiască în medii diverse.
Macaca fuscata
Sau maimuța japoneză are coada de 10 cm și greutatea de 10-14 kg. Trăiește în regiunile montane din Japonia și este o specie rezistentă la climatul rece din munții acoperiți cu zăpadă. Această maimuță știe să înoate, și pentru a rezista frigului se aruncă deseori în izvoarele termale.
Există două subspecii ale acestui gen și anume: Macaca fuscata fuscata și Macaca fuscata yakui.
Macaca arctoides
Este o specie din Asia de Sud-Est, India, China, Thailanda,Vietnam. Poate ajunge în regiunile împădurite de la altitudini de 2500 m. Această maimuță are corpul maroniu, iar fața roșcată și golașă.
La exemplarele bătrâne fața devine negricioasă. Femela are lungimea corpului de 49-59 cm, iar masculul este mai mare, are lungimea corpului de 52-65 cm. Coada este scurtă, are doar 3-7 cm.
Macaca nemestrina
Este răspândită în jungla sau pădurile tropicale din Insula Borneo, Sumatra, Peninsula Malay. Are lungimea corpului de 60 cm, greutatea de 5-14 kg, înălțimea de 50 cm și coada lungă de 15-20 cm. Hrana sa constă din fructe, frunze, ciuperci, insecte, mici nevertebrate.
Macaca sylvanus
Are lungimea corpului de 70-75 cm și înălțimea de 45-50 cm. Trăiește în Africa de Nord-Vest, Algeria, Tunisia, Maroc dar și Gibraltar. Poate fi observată în regiunile împădurite de la altitudini de cel mult 2100 m.
Macaca sinica
Apare în pădurile din Sri Lanka, la altitudini de până la 2200 m. Are lungimea corpului de 40-55 cm și greutatea în jur de 8 kg.
Macaca radiata
Este din India, poate ajunge la altitudini de 2200 m. Are greutatea corpului de 2,5-8 kg și coloritul gri pe partea dorsală a corpului, iar pe abdomen albicios.
Macaca leonina
Trăiește în India de Est, Thailanda și China de Sud. Are coada de 15-20 cm cu aspectul ca la porc și coloritul părului în nuanțe maronii sau gri pe partea dorsală și albicios pe partea ventrală a corpului.
Macaca mulatta
Apare în pădurile din Asia, India, Afganistan, China de Sud, Thailanda, Florida, Puerto Rico, Himalaya. Are lungimea corpului de 47-53 cm, greutatea de 5,3-7,7 kg, coada lungă de 21-23 cm. Coloritul corpului este în nuanțe maronii-măslinii pe partea dorsală și albicios pe parte aventrală.
Alte specii de maimuțe din genul Macaca sunt: Macaca silenus, Macaca pagensis, Macaca siberu, Macaca nigra, Macaca nigrescens, Macaca hecki, Macaca tonkeana, Macaca maura, Macaca ochreata, Macaca cyclopis, Macaca fascicularis, Macaca assamensis, Macaca majori, Macaca libyca, Macaca munzala, Macaca anderssoni, Macaca thibetana.
Adaptarea la mediu și provocările de supraviețuire
Maimuțele Macaca sunt extrem de adaptabile și pot trăi într-o varietate de medii, de la păduri tropicale dense până la zone urbane, unde coexistă cu oamenii. În unele regiuni, populațiile de macaci au învățat să se hrănească din resturile umane și să se adapteze la mediul urban, ceea ce a dus la conflicte cu localnicii.
Cu toate acestea, defrișările și pierderea habitatului natural reprezintă amenințări majore pentru multe specii din acest gen. Programele de conservare încearcă să protejeze aceste primate, asigurându-le habitatul necesar și educând comunitățile despre importanța lor ecologică.
