Vioara – de la clasici la moderni

Originile acestui instrument muzical – vioara – sunt incerte. In vechile civilizatii asiatice, un arcus rudimentar era chiar arcul vanatorilor, care, prin ciupire, producea sunete inalte, melodioase. In India, in urma cu 5000 de ani, ravanastonul (ravanhatta) poate fi considerat stramosul primitiv al viorii. Era alcatuit din doua corzi, o cutie de rezonanta , din nuca de cocos si un arc din bambus.

Vioara clasica inventata de Ravana

A fost inventat de Ravana, un rege legendar din tinuturile unde astazi se afla Sri Lanka (insula in Oceanul Indian). Urmasii ravanastonului au aparut, in Europa, in timpul Cruciadelor. Prima mentiune despre o vioara asemanatoare cu cea de astazi exista din secolul al XVI-lea (1523), cand, unor cantareti, li s-a platit un onorariu, la curtea ducelui de Savoia, in Torino. Abia peste un secol si jumatate, fabricarea instrumentelor cu coarde cunoaste varsta sa de aur, mai ales prin crearea celebrelor viori Stradivari (Stradivarius).

Antonio Stradivari un simbol pentru vioara

Antonio Stradivari, nascut in 1644, in apropierea orasului Cremona, din provincia Lombardia (Italia), este un discipol al unui alt mare fabricant de viori, Nicolo Amati. Intre 1700 si 1720, Stradivari a fabricat in jur de 1100 viori, cautand continuu o sonoritate cat mai buna, mai puternica, mai bogata pentru instrumentele sale muzicale.

A lucrat si a livrat viori, pentru artisti de la curtea regilor Angliei, Spaniei, Frantei etc. Astazi, cele 600 de viori Stradivarius, care s-au mai pastrat, din cele 1100, sunt considerate cele mai performante, neegalate de nici o vioara construita ulterior. Secretul consta, considera specialistii, in primul rand, in calitatea lemnului folosit (trunchi de copac cu crestere lenta, la temperaturi mai scazute – sa treaca peste el mai multe ierni – ceea ce face ca lemnul sa fie mai dens si mai rezistent), la care se adauga o anumita compozitie a straturilor de rasini, uleiuri si lacuri, care acopera si conserva lemnul.

S-a avansat chiar ipoteza ca exceptionalele calitati ale lemnului din care au fost facute viorile Stradivarius se explica si prin faptul ca acesta provine dintr-o perioada situata aproximativ intre 1640-1715, pe care astronomii au denumit-o “Minimul Maunder” (dupa numele celui care a descris-o) sau “Mica era glaciara”, manifestata in Europa si in America de Nord, caracterizata prin diminuarea radiatiilor solare, printr-un camp magnetic al Pamantului mai scazut decat in alte epoci, prin temperaturi mult mai scazute decat cele obisnuite pentru aceasta zona temperat-continentala.

Pe de alta parte, Joseph Nagyvary, un biochimist de la o universitate din Texas (Statele Unite ale Americii), care a cautat, timp de 30 de ani, secretul viorilor Stradivarius, a ajuns la concluzia ca rezonanta deosebita a acestor instrumente se datoreaza unor substante chimice, folosite la tratarea lemnului, dar natura lor nu se cunoaste cu exactitate. In 1995, o vioara Stradivarius s-a vandut, la Casa de licitatii Christie’s, cu 1,5 milioane euro, iar in 2005, o alta, cu 2 032 000 dolari.

Din secolul al XVI-lea si pana astazi, vioara a fost folosita pentru interpretarea celor mai diverse genuri muzicale, de la folclor, pana la muzica clasica, jazz, rock etc. Operele simfonice ale lui Bach, Mozart, Beethoven, Brahms, Paganini au consolidat renumele viorii. In secolul al XX-lea, George Enescu, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel , Chostakovitch, Stravinski etc. au compus concerte si sonate pentru vioara si orchestra.

Dimensiunile mici ale viorii, posibilitatea de a o transporta cu usurinta, au facut ca acest instrument sa dobandeasca o popularitate extraordinara, nu numai in salile de concerte, ci si in interpretarea muzicii traditionale.

Viorile electrice au aparut in a doua jumatate a secolului al XX-lea, construite dupa principiul chitarelor electrice, cu corp compact, si sunt folosite, mai ales, in muzica de jazz.

Viorile din fibra de carbon sunt o inventie a anilor ’90. Au avantajul ca sunt mai ieftine si sunt utilizate mai mult pentru studiu, deoarece, in concert, sunetul lor este plat, oricat de priceput ar fi interpretul.

In 2002, celebra firma japoneza Yamaha a conceput o gama de viori – “Silent” – instrumente mai putin sonore (fara cutie de rezonanta), dar mai exacte, al caror sunet este amplificat de un sistem electronic.

Progresul tehnologic a facut posibila si aparitia unei variante de vioara – “Virtuoso Violin” – care permite interpretarea partiturilor MIDI (Musical Instrument Digital Interface), care, prin intermediul unui calculator, regleaza intensitatea sunetelor, tempo-ul, efectul stereo etc.

Plasticitatea cerebrala la un violonist

Oamenii de stiinta accepta astazi, in unanimitate, ca activitatea neuronala se reorganizeaza permanent, in functie de diversele experiente pe care omul le parcurge. Astfel, in cazul violonistilor, prin teste de rezonanta magnetica, s-a putut constata ca zona corticala corespunzatoare stimulilor veniti de la degetele mainii stangi, este mult mai dezvoltata. Daca studiul viorii incepe inainte de 13 ani, dezvoltarea operculului parietal (zona care comanda miscarile fine ale mainii) este si mai accentuata si atinge dimensiuni maxime in cazul celor care invata sa cante la vioara de la cinci ani.

Aceste persoane, care exerseaza sustinut, de la varste fragede, sunt capabile, la un moment dat, sa isi plaseze degetele pe coardele viorii, in pozitii diferite, la zecimi de secunda, cu precizie milimetrica. Un violonist consacrat poate sa interpreteze douasprezece note pe secunda si este capabil sa le anticipeze la nivel de milisecunde.