Habitatul și distribuția geografică a Vipera berus
Vipera comuna (Vipera berus) traieste in special in Europa si Asia, in urmatoarele tari: Romania, Austria, Anglia, Germania, Polonia, Ungaria, Scandinavia, Cehia, Rusia. Acest tip de sarpe poate trai in conditii extreme de nefavorabile, cum ar fi cele din apropierea cercului polar. Vipera comuna (Vipera berus) reuseste sa supravietuiasca in conditii extreme datorita faptului ca aceasta hiberneaza din octombrie pana la inceputul primaverii.
Vipera comună (Vipera berus) este unul dintre cei mai cunoscuți șerpi veninoși din Europa și Asia, trăind într-o gamă variată de habitate, de la pajiști însorite la păduri și maluri stâncoase. Cu o lungime care poate ajunge până la 90 cm, acest șarpe se remarcă prin veninul său puternic, deși rareori atacă oamenii. Vipera comună este o specie bine adaptată, capabilă să supraviețuiască în condiții climatice extreme, datorită comportamentului său de hibernare și camuflajului eficient.
Caracteristicile fizice și dimensiunile viperei comune
Vipera berus poate ajunge sa masoare pana la 90 de centimetri lungime, insa media este ceva mai mica, in special in zonele unde este foarte frig. Corpul unei vipere este de culoare gri-maroniu, cu un model in zig-zag pe spate. Unele exemplare ale viperei comune pot fi in intregime de culoare neagra.
Femela este in general mai deschisa la culoare, iar modelul in zig-zag este de culoare maro, desi uneori aceasta diferenta este greu de depistat. Vipera comuna (Vipera berus) are capul destul de mare si evidentiat de restul corpului, marginile acestuia fiind aproape plate si verticale. Marginea botului este de obicei ridicata intr-o creasta joasa. Narile sale sunt pozitionate intr-o adancitura superficiala. Acest sarpe are ochii destul de mari, femela insa are ochii putin mai mici.
Dieta și comportamentul de vânătoare
Din dieta unei vipere comune fac parte mamiferele mici, rozatoarele (volele, chitcanii), broastele si soparlele. Uneori vipera se hraneste si cu viermi, nevastuici sau chiar cartite. Vipera comuna (Vipera berus) nu se da in laturi nici de la a manca pasari sau puii si ouale acestora, pentru a ajunge la ele aceasta urcandu-se in tufisuri si boscheti. Viperele tinere se hranesc in special cu puii mamiferelor, amfibieni mici, insecte, viermi si paianjeni. Odata ce ajung sa masoare 30 de centimetri, acestea incep sa aiba acelasi meniu ca si viperele adulte.
Vipera comuna (Vipera berus) are nevoie de un habitat potrivit nevoilor sale, astfel ea necesita locatii potrivite pentru a se incalzi la soare, pentru a-si cauta hrana si pentru a hiberna. Deasemenea habitatul trebuie sa ii ofere protectie fata de pradatori si fata de interventia omului. Vipera comuna poate fi intalnita in zone ca: versanti stancosi, pasuni, pajisti, marginea padurilor, poieni insorite, luminisuri, pante cu tufisuri, dune de coasta, cariere de piatra etc.
Vipera se va aventura in zone umede numai daca acolo exista si portiuni de uscat pe care sa se tarasca, de aceea ea poate fi intalnita uneori si pe malurile raurilor, lacurilor sau paraurilor. Desi aceasta poate trai intr-o varietate mare de habitate, ea totusi prefera zonele deschise ca pajistile si pasunile, intrucat aici prada este mai abundenta. Vipera comuna (Vipera berus) poate fi cel mai adesea vazuta la inceputul primaverii, in special in zilele cand este cald. In acea perioada, masculii isi cauta femele si de asemenea se scalda in lumina soarelui.
Veninul și pericolele pentru om
Vipera comuna este o specie in principal diurna, mai ales daca se gaseste in zone mai nordice. Mai spre sud, aceasta este mai activa seara si chiar noaptea in lunile calduroase de vara. Este o specie terestra, desi aceasta se poate catara pe malurile apelor si chiar in tufisuri pentru a ajunge la prada, sau pentru a se incalzi la soare. Acest sarpe este foarte veninos, insa rareori ataca omul. Aceasta de obicei se camufleaza pentru a putea trece neobservata si pentru a se putea apoi ascunde.
Cand simte vibratiile unui om sau animal care se apropie, aceasta va disparea cat mai repede cu putinta in tufisuri si arbusti. In ultimii 100 de ani, au existat cazuri in care oamenii au murit in urma unei muscaturi ale acestui sarpe, insa in ultimii ani, datorita cunostiintelor avansate in medicina si in urma studiilor asupra veninului de vipera, este mult mai usor de tratat o asemenea muscatura.
Numai cei care sunt alergici la venin pot muri in urma unei muscaturi de vipere, daca nu sunt tratati. Desi veninul sau este foarte puternic, vipera nu injecteaza o cantitate foarte mare de venin la o singura muscatura si nici nu ataca in mod repetat, cum fac alti serpi veninosi.
Reproducerea și ciclul de viață al viperei comune
Femela vipera se imperecheaza o data la doi sau trei ani, daca anotimpurile sunt scurte si vremea este nefavorabila. Masculul si femela stau impreuna 2 zile dupa ce s-au imperecheat, masculul alungand potentialii rivali. Vipera comuna (Vipera berus) este ovovipara, adica isi cloceste ouale inauntrul corpului. De obicei femela naste puii in august-septembrie, dar uneori chiar si la inceputul lui iulie sau octombrie.
Femela naste intre 5 si 20 de pui, fiecare masurand in jur de 15 centimetri. Acestia ies afara intr-un fel de sac transparent din care se elibereaza singuri, insa uneori se elibereaza din acest sac cand inca sunt inauntrul mamei. Acestia se nasc cu mecanismul veninos functional si cu o rezerva de galbenus in interiorul corpului. Acestia naparlesc pentru prima oara la doua zile dupa nastere. Puii sunt imediat lasati sa se descurce singuri, iar in scurt timp intra in hibernare, hranindu-se din nou abia in anul urmator.
Pradatorii naturali ai viperei sunt pasarile rapitoare, jderii, nevastuicile, mistretii, bursucii, pisica de casa si vulpile. Vipera comuna (Vipera berus) este specie protejata in 39 de state din Europa si Asia.
Adaptarea la condițiile climatice extreme
Vipera comună este una dintre puținele specii de șerpi care poate trăi în zone reci, inclusiv în apropierea Cercului Polar. Această adaptare remarcabilă este posibilă datorită capacității sale de a hiberna în perioada iernii.
Din luna octombrie până în martie sau aprilie, vipera se retrage în adăposturi subterane, unde își încetinește metabolismul pentru a supraviețui temperaturilor scăzute. În timpul verii, vipera profită de zilele însorite pentru a-și regla temperatura corpului, petrecând ore întregi la soare.
Vipera comună și importanța ecologică
Deși este adesea temută, vipera comună are un rol esențial în ecosistemul său. Ea controlează populațiile de rozătoare și alte mici vertebrate, contribuind astfel la menținerea echilibrului natural. Prin dieta sa variată, care include și insecte, vipera ajută la reducerea dăunătorilor agricoli, fiind un prădător eficient.
