Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a declarat război Ucrainei, joi, 24 februarie 2022, la ora 6 dimineaţa, când “şeful de la Kremlin” a anunţat că lansează “o operațiune militară specială în Donbass” şi după ce, cu trei zile înainte, recunoscuse independența republicilor separatiste din estul Ucrainei, Lugansk şi Donețk.
În foarte scurt timp, fața Ucrainei s-a schimbat într-un peisaj apocaliptic – oameni nevinovaţi ucişi, clădiri bombardate, tancuri, avioane de luptă, femei şi copii care au luat drumul pribegiei, spaimă, întuneric, derută, suferinţă. Peste noapte, această parte a lumii a fost intoarsă parcă în tenebrele istoriei, iar altă parte a lumii asistă terifiată la un dezastru incredibil, fără ca cineva să poată anticipa deznodământul.
Derutele istoriei contemporane – Vladimir Putin, propus pentru Premiul Nobel pentru Pace, în 2014 si 2020
Istoria contemporană, la care suntem martori, arată fie că raţionalitatea nu are nicio şansă în faţa imprevizibilului, fie că trăim într-o realitate alterată, în care ni se oferă şi primim, fără a ne pune întrebări, ştiri false, iluzii, jocuri de putere, în care adevărul se zbate in zadar să supravieţuiască.
Nassim Nicholas Taleb, profesor de ingineria riscurilor, la Institutul Politehnic din New York, autor al celebrei cărţi “Lebăda neagră”, despre teoria riscurilor, a publicat, în 2018, un eseu intitulat “Skin in the game” (“Când pielea ta e în joc”), în care, analizând realitatea contemporană, observa că, spre deosebire de oamenii obişnuiţi, care trebuie să ducă povara deciziilor celor care conduc, liderii guvernează lumea “fără a-şi pune pielea în joc”.
Ei, liderii, spune Taleb, “ştiu să obţină avantaje personale, privilegii, ştiu să manipuleze (…) Această categorie include birocraţii care se îmbogăţesc, bancherii, foşti senatori care devin complici etc.”. Dar, adaugă autorul, “cei care comit astfel de fapte reprobabile nu vor supraviețui, pentru că procesele evolutive îi vor elimina (fizic sau figurat, falimentând etc.) pe cei care au tendința de a face alegeri stupide”.
În 2014, când a izbucnit războiul hibrid din Donbass, între guvernul ucrainean şi separatiştii pro-ruşi şi Rusia, care, într-un an, a provocat strămutarea a peste 2 milioane de oameni şi peste 10 000 de morţi, când a început criza din Crimeea, legată de anexarea Crimeei la Rusia, ca o ironie a istoriei contemporane, Vladimir Putin a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace. Şi în 2020, “şeful de la Kremlin” a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Serghei Komkov, președintele Fundației Ruse pentru Educație, a adresat Comitetului Nobel norvegian, la vremea respectivă, o scrisoare de susţinere, în care îl elogia pe “şeful de la Kremlin”: “În calitate de șef al uneia dintre principalele țări ale lumii, a depus toate eforturile pentru a menține pacea și liniștea în propriul său stat și a contribuit activ la soluționarea pașnică a conflictelor de pe planetă”.
Această candidatură a găsit atunci susținători chiar şi peste Atlantic. Un fost consilier pentru apărare, din timpul președintelui SUA, Ronald Reagan, afirma cu convingere că: „Putin ar merita cu adevărat Premiul Nobel pentru Pace”, argumentând că „este unul dintre cei mai pricepuți diplomați din toate timpurile”.
Chiar dacă Vladimir Putin nu a primit acest premiu, ne putem întreba cum sunt posibile astfel de derapaje, pe ce temelii se construieşte istoria contemporană, care îi sunt valorile, principiile, spre ce se îndreaptă.
Lucruri mai puţin cunoscute din viaţa lui Vladimir Putin
“Şeful de la Kremlin”, care, spre stupoarea unei lumi întregi, a ordonat invadarea Ucrainei şi care se află la putere de peste 20 de ani, în mod ciudat, pare să fi rămas “un lider enigmatic” pentru occidentali, în sensul că, spun unii, “nimeni nu-i poate citi adevăratele intenţii”. Iar când liniştea şi echilibrul lumii depind de imprevizibilitatea şi voinţa unui singur om şi a celor câţiva apropiaţi lui, probabil că ceva este “putred” în istoria pe care o traversăm în prezent, în acest straniu “joc de şah” geopolitic.
Născut la Leningrad (astăzi, Sankt Petersburg), la data de 7 octombrie 1952, într-o familie modestă (mama, muncitoare, tatăl, angajat în marina sovietică), Vlaidimir Putin a fost, cum spun cei care i-au studiat biografia, un adolescent “turbulent”. A avut doi fraţi, cel mai mare a murit la câteva luni de la naştere, al doilea a decedat fiind bolnav de difterie, în timpul asediului Leningradului, de către nemţi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pasionat de artele marţiale, admirator, în adolescenţă, al ofiţerilor care apăreau în filmele sovietice, Vladimir Putin a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității de Stat, din Leningrad, pe care a absolvit-o în 1975, cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În vremea studenţiei, a devenit membru al Partidului Comunist.
După absolvirea facultăţii, a fost recrutat de KGB. Între 1985 şi 1990, s-a aflat la Dresda (atunci, în Republica Democrată Germană), iar după căderea regimului comunist din Germania de Est, Vladimir Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică. Ascensiunea sa politică a început în 1990, când a ocupat diverse funcţii în cadrul Primăriei din Sankt Petersburg şi în alte instituţii.
În 1999, Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei, l-a numit în funcţia de prim-ministru, iar în anul 2000, Putin a devenit Preşedintele Rusiei, cu o întrerupere între 2008 – 2012, când preşedinte a fost Dmitri Medvedev, doarece Constituţia îi interzicea lui Putin un al treilea mandat succesiv. În 2020, Constituţia a fost modificată, astfel încât Vladimir Putin să poată efectua încă două mandate. Ar putea, deci, conduce Rusia, până în 2036, când ar împlini 84 de ani. El este deja cel mai longeviv lider rus de la Stalin încoace.
Viaţa personală şi “secretele” pe care şeful de la Kremlin nu le-ar fi vrut divulgate
În 1983, Vladimir Putin s-a căsătorit cu Liudmila Putina (născută Chkrebneva), absolventă de filologie, la Universitatea din Sankt Petersburg, de care s-a despărţit în 2014. Cei doi au împreună două fiice – Maria şi Katerina – acum în vârstă de 37, respectiv 38 de ani.
După despărţirea de Putin, Liudmila Chkrebneva, care trăieşte acum în Franţa, a mărturisit că, în scurtă vreme, bărbatul de care s-a îndrăgostit s-a dovedit a fi altfel decât a crezut ea – sever, ignorându-i dorinţele, ignorând-o pe ea, ca prezenţă, neezitând să o bată, să o umilească: “Am trecut prin toate cercurile iadului – mărturisea aceasta – internări la psihiatrie, droguri, substanțe psihotrope, umilințe. Eram deseori sechestrată în izolator și nu vedeam lumina zilei, nu vedeam oamenii. Dintr-o femeie puternică și sigură pe sine m-am transformat într-o umbră. Eram de acord să fac orice, doar să ies de acolo”.
Şi în prezent, detaliile despre viaţa privată a lui Vladimir Putin sunt păzite cu mare grijă, dar se pare că, din 2010, după cum a scris presa străină, are o relaţie cu Alina Kabaeva (căreia i se spune “prima amantă a Rusiei”), în vârstă de 38 de ani, fostă gimnastă, implicată acum în viaţa politică şi în afaceri care îi aduc sume colosale de bani şi nenumărate privilegii.
Deşi Kabaeva a negat constant legătura sa cu Putin, se zvoneşte că, totuşi, cei doi s-ar fi căsătorit în secret şi că au împreună doi gemeni. Presa rusească este cenzurată drastic în privinţa subiectelor pe această temă. Mass-media occidentală a constatat totuşi că, multă vreme, Alina Kabaeva nu a mai fost văzută în public.
Şi relaţia lui Vladimir Putin cu fiicele sale din prima căsătorie este subiect tabu. Acestora le este interzisă orice apariţie publică. Şi în timpul studenţiei, la Sankt Petersburg, cele două fiice ale lui Putin nu au fost văzute niciodată în campus, mai mult, se spune că ar trăi sub identităţi false. O investigaţie a Agenţiei de presă Reuters spune că una dintre fiicele lui Putin, Katerina, ar deţine o funcţie administrativă înaltă la Universitatea de Stat din Moscova și ar participa la concursuri de rock ‘n roll.
“Şeful de la Kremlin” şi Alexei Navalny
Alexei Navalny, jurist, activist rus, este unul dintre cei mai cunoscuţi opozanţi ai regimului Putin, este cel care a avut curajul să critice corupţia şi excesele din Rusia. A fost arestat de nenumărate ori, acuzat de diverse fraude, eliberat, arestat din nou la domiciliu etc.
În august 2020, în timpul unui zbor cu avionul, Alexei Navalny s-a simţit foarte rău, a fost spitalizat urgent la Omsk. A ajuns ulterior la un spital din Germania, unde s-a constatat că opozantul lui Putin fusese otrăvit cu noviciok – o otravă produsă în URSS, între 1971 şi 1993, ca armă chimică.
În prezent, Alexei Navalny se află în Rusia, în închisoare, de unde a denunţat acţiunile războinice ale lui Vladimir Putin şi ale acoliţilor săi, care, spune Navalny, “sunt adevăraţii inamici ai Rusiei, nu Ucraina şi Occidentul”. Războiul cu Ucraina, a mai spus opozantul şefului de la Kremlin, este “pentru a distrage atenţia ruşilor de la problemele reale – prăbuşirea economiei şi a rublei, sărăcia, preţurile uriaşe, fărădelegile etc. […] Rusia va irosi încă o dată o șansă istorică pentru o viață normală și prosperă, de dragul războiului și a minciunilor”.
“Punerile în scenă” ale lui Vladimir Putin
În noiembrie, anul trecut, la o întâlnire cu preşedintele Palestinei, la Soci, în Ținutul Krasnodar, Vladimir Putin, aşa cum s-a putut vedea în fotografiile momentului, avea faţa umflată, părea de nerecunoscut – suficient pentru a lăsa loc speculaţiilor despre starea sa de sănătate.
Canalele de televiziune din diverse ţări vestice au prezentat punctele de vedere ale unor specialişti, unii susţinând că, pe măsură ce va trece timpul, semnele fizice ale unei sănătăţi precare se vor înmulţi. Alţii au spus că suferă de cancer sau că ar fi fost operat, în 2020, de cancer abdominal, sau că ar suferi de Parkinson (degete contractate, picioare neliniştite etc.).
Pentru a reduce la tăcere zvonurile, Putin, ca în nenumărate alte ocazii, a “pus în scenă” o baie în apele îngheţate ale Moscovei, de Bobotează, pentru a arăta că sănătatea lui este perfectă. De altfel, asemenea “puneri în scenă” sunt frecvente, inclusiv întâlnirea lui Putin de luni, 21 februarie 2022, cu Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, şi cu Ministrul Apărării, Serghei Soigu, pentru care răspunsul lui Putin la tot ce s-a spus a fost: “Bine!”
Un ziarist de la “New Yorker”, autor al unei cărţi despre sfârşitul Uniunii Sovietice, spunea de curând că: “Unul dintre modelele istorice ale lui Vladimir Putin este Alexandru al III-lea, un țar recționar al dinastiei Romanov, care a instituit restricții draconice și a căutat să rusifice imperiul său multietnic […] La nivel internațional, nimic nu pare să-l sperie pe stăpânul Kremlinului, iar Ucraina întruchipează ceea ce el detestă: democrația pe care o consideră „învechită”. Rămâne de văzut dacă “şeful de la Kremlin” ne consideră pe toţi ucraineni.
