Jeanşii au avut parte de un început umil ca haine pentru muncitori, dar au evoluat până în punctul în care, în momentul de faţă, reprezintă cea mai versatilă şi populară piesă vestimentară.
Chiar dacă toată lumea tinde să creadă că jeanşii au fost inventaţi în Statele Unite, nu este chiar aşa. Istoria jeanşilor avea să înceapă undeva în Italia secolului al XVIII-lea. Marinarii din Genova obişnuiau să poarte costume din denim. Cu toate acestea, America merită recunoscută pentru transformarea şi popularizarea produsului.
În 1853, un emigrant bavarez numit Levi Strauss îşi desfăşura activităţile comerciale înfloritoare în San Francisco şi avea să răspundă nevoii muncitorilor. Aceea era perioada căutătorilor de aur. Căutătorii de aur, alături de mineri şi alţi muncitori ce lucrau în condiţii dificile, aveau nevoie de haine mai rezistente.
Strauss a profitat de moment şi a creat o pereche de pantaloni simpli, dintr-un material dur de cânepă, fără buzunare şi găuri pentru curea. Noii pantaloni au rezistat târâtului prin puţuri, căratului buştenilor şi scormonitului printre pietre în căutarea aurului. Mai mult decât atât, erau ieftini şi comozi.
Văzând succesul de care se bucurau pantalonii, Strauss a trecut la folosirea denimului (un material din oraşul francez Nimes, de aici venind şi numele denim). Acesta a vopsit materialul într-o nuanţă uniformă de indigo.
În anii 1860, pantalonii lui Levi Strauss erau folosiţi în fiecare zi de mineri, fermieri şi de crescătorii de vite. În 1873 a plătit 63 de dolari pentru o idee a unui croitor rus ce locuia în Reno. Ideea presupunea aplicarea unor cusături suplimentare în anumite zone critice pentru a le creşte rezistenţa. Aceşti noi pantaloni au fost denumiţi blue jeans, după oraşul italian Genova, locul unde marinarii purtau acest material albastru.
Până în anii 1880, blugii lui Levi ajunseseră o marcă foarte cunoscută. Odată cu înflorirea afacerii, încep să apară cusăturile de culoare portocalie, inclusiv linia curbată de pe buzunarele posterioare (la un moment dat având rolul de susţinere a căptuşelii buzunarului) ca semn distinctiv al mărcii.
În acelaşi timp un alt comerciant desfăşura o activitate productivă. Henry David Lee a început prin vânzarea de kerosen în Ohio, dar mai apoi s-a mutat în vestul Statelor Unite, pornit să înceapă alte afaceri. El deschide H.D. Lee Mercantile Company care se ocupa cu vânzarea conservelor şi hainelor pentru muncitori. Motivat de lipsa hainelor şi întârzierea transportului, Henry David Lee îşi înfiinţează propria fabrică de îmbrăcăminte, producând salopete şi jachete. Salopetele aveau să devină uniforma mecanicilor şi muncitorilor ce lucrau în medii murdare, iar mai târziu aveau să evolueze în costumul de zbor al piloţilor.
În anii 1920, cam în acelaşi timp în care Hanry David Lee introducea primul prohab cu fermoar, Levi Strauss elimina nitul de cupru dintre picioare. Mai târziu, odată cu acceptarea universală a blugilor, au dispărut şi niturile de pe buzunarele de la spate, care zgâriau scaunele, aripile auto şi şeile cailor.
Începând cu anii 1930, Hollywood-ul a început să producă multe filme western. În aceste filme, jeanşii erau purtaţi în mod obişnuit de cowboys, devenind mai populari decât erau înainte. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, jeanşii au cunoscut o scădere a producţiei. După sfârşitul războiului însă, Levi a început să vândă în partea de vest a Americii. Companiile rivale precum Wrangler şi Lee au început să intre în concurenţă cu Levi pentru o parte a acestei noi pieţe.
Anii `50 au marcat o nouă eră pentru deja cunoscuţii jeanşi, devenind populari în rândul tinerilor. Ei reprezentau un simbol al rebeliunii adolescentine, fiind promovaţi de multe vedete precum James Dean. Din acest motiv, cele mai multe dintre şcolile din Statele Unite interziseseră elevilor să poarte jeanşi în timpul cursurilor.
Odată cu venirea anilor `60, foarte mulţi studenţi începuseră să poarte jeanşi. Au fost realizate diferite stiluri de jeanşi pentru a se potrivi cu diferitele tendinţe. Au apărut jeanşii brodaţi, pictaţi şi mulţi alţii. În 1965 un boutique din New York, numit Limbo, a fost primul care s-a gândit să producă o pereche de jeanşi ce păreau a fi purtaţi; i-au decorat cu petice şi i-au vândut la preţul enorm de 200 de dolari perechea. În scurt timp ideea devenea un hit.
Odată cu venirea anilor `80 jeanşii au devenit, în cele din urmă, un articol vestimentar foarte la modă. În acea perioadă marii designeri vestimentari au început să-şi facă propriile stiluri de jeanşi, cu propriile lor etichete. Din acel moment vânzările au explodat, înregistrând creşteri în fiecare an.
În timp jeanşii au trecut prin multe transformări. Ei au fost coloraţi, decoloraţi, rupţi, li s-au adăugat elemente de piele, elemente metalice, s-au creat diferite forme, mulaţi, baggy, evazaţi, au apărut în toate culorile posibile dar nu au ieşit niciodată în afara curentului. În ziua de astăzi jeanşii sunt purtaţi de toată lumea, neţinându-se cont de vârstă sau sex.