Oxigenul este un element chimic din care suntem formați și care este necesar vieții pe Terra. Cine este responsabil de formarea lui? Sau cum se formează? Deși răspunsul notoriu este simplu – prin fotosinteză, aflăm că există actori importanți necunoscuți în producerea lui. Unul chiar este responsabil de 50 % din cantitatea oxigenului de pe planetă.
Cianobacteriile
Cianobacteriile sunt organisme procariote care fac parte din regnul Monera. Sunt numite și cianofite. Când exista continentul Rodinia, în apele din jurul ei, organisme monocelulare s-au unit pentru a forma algele primitive (albastre-verzi), care au transformat lumina soarelui în oxigen, creându-se astfel condițiile pentru viața animală. Cinaobacteriile sunt responsabile de producerea oxigenului prin fotosinteză aerobă; în prezența apei, a hidrogenului, eliberează oxigenul molecular. Cianobacteriile se găsesc în stromatoliți. Acestea sunt primele fosile, care datează din perioada Precambriană, adică acum 3, 6 miliarde – 542 de milioane în urmă. S-au găsit astfel de fosile în Shark Bay (Australia), în lacul Ontario (Canada) etc.. Stromatoliții vii există în nordul deșertului american, în Cuatro Cienegas, Mexic. Cresc în mediul acvatic, pe solul ud sau scoarța copacilor.
Algele sunt plante, iar bacteriile sunt în regnul animal. Alga verde albastră este la limita celor două regnuri; ca și ciupercile care se află la limită între animal și vegetal.
Ce este oxigenul?
Din punct de vedere al masei și frecvenței lui în univers, oxigenul este al treilea element chimic după hidrogen și heliu. Este un gaz fără miros, gust, culoare, descoperit în 1773 de către Carl Wilhelm Scheele și făcut cunoscut publicului de Joseph Priestley în 1774. Numele de oxigen l-a dat Antoine Lavoisier, în 1777.
Ce este fotosinteza?
Fotosinteza este absorbția dioxidului de carbon din atmosferă de către plante, în prezența luminii solare, ducand astfel la eliberarea oxigenului și formarea compușilor organici necesari vieții plantelor: glucide, proteine, lipide. În contrast cu plantele verzi, oamenii absorb oxigenul din atmosferă necesar respirației și elimină dioxidul de carbon.
Ce este fitoplanctonul?
În greacă, phyton înseamnă „plantă” iar planktos înseamnă „hoinar”. Astfel, fitoplanctonul reprezintă totalitatea plantelor marine inferioare care plutesc în apă. Există aproximativ 5000 de specii de fitoplancton, iar cea mai cunoscută este alga, de obicei cea albastră-verzuie, singura algă care face parte din regnul Monera. Alte grupuri de fitoplancton sunt diatomeele (algele brune cu 1500 de specii), dinoflagelatele (Dinophyceae, Noctiluca sau științific numită Noctiluca scintillans).
Fitoplanctonul absoarbe aproximativ 45 de miliarde de tone de dioxid de carbon, producând aproximativ 50 % din oxigenul Terrei, într-un an. Are rolul de a produce oxigen și de a controla dioxidul de carbon din oceane, 16 miliarde de tone fiind depozitate pe fundul oceanului într-un an. Prin aceste acțiuni el reglează și dioxidul de carbon din atmosferă, controlând și clima Terrei. Înțelegerea lui mai bună ar putea fi o soluție în lupta împotriva încălzirii globale. Pentru a se dezvolta are nevoie de fier. Datorită poluanților aruncați în apă, numărul lor se află în scădere, cu un procent de 10% pe an. Deși este bun pentru atmosferă, un studiu a subliniat faptul că poate scădea rata de reproducere a animalelor care îl consumă, datorită conținutului ridicat de carbon.
Prin urmare, producerea oxigenului are loc prin fotosinteză; absorbția de către plante a dioxidului de carbon și eliminarea oxigenului, în prezența luminii solare. Deși se consideră că plantele au un rol important în curățarea aerului din natură, rolul lor este destul de limitat. Însă plantele au un rol important în dispersarea poluanților în atmosferă, fixându-i la sol. O importanță deosebită în producerea oxigenului îl au cianobacteriile. Ele emit oxigenul în prezența apei; cianofitele sunt organisme procariote. Și nu în ultimul rând, un rol deosebit în producerea oxigenului și mai puțin cunoscut îl are fitoplanctonul, vegetația marină inferioară care plutește pe apă.
