Agnotologia este o ştiinţă al cărui domeniu de studiu s-a definit în ultimele decenii, termenul fiind folosit pentru prima dată în anul 1992, de către Robert Proctor, istoric al ştiinţelor şi tehnologiei, la Universitatea Stanford, SUA.

Potrivit fondatorului acestei ştiinţe inedite şi paradoxale, agnotologia se ocupă cu “studiul ignoranţei, al originilor acesteia şi al posibilităţilor de a o eradica”. Conceptul agnotologie vizează, de asemenea, şi mecanismul de “producere/inducere şi menţinere culturală” a ignoranţei şi a îndoielii. Strict lingvistic, denumirea acestei ştiinţe – agnotologia – derivă din grecescul “agnosis” (neştiinţa/necunoaştere) şi “logia” (ştiinţă).

Agnotologia, o ştiinţă recentă, inedită şi paradoxală

Avem impresia, subliniază Robert Proctor, că trăim într-o societate din ce în ce mai informată, dar lumea aceasta este, în acelaşi timp, una în care ignoranţa câştigă teren cu fiecare zi. Ar trebui, spune acest istoric al ştiinţelor, “să devenim conştienţi că ignoranţa nu înseamnă un vid pe care să-l umplem cu informaţii, nici o frontieră pe care ştiinţa încă nu a cucerit-o”.

Există o sociologie a ignoranţei, o istorie, o politică a ignoranţei, există origini ale ignoranţei şi, pe toate acestea, agnotologia încearcă să le identifice, să le descifreze şi să le definească. Ne-am obişnuit să credem că informaţia înseamnă putere, dar o putere cel puţin egală este şi de partea celor care “fabrică” şi întreţin premeditat ignoranţa, pentru că ignoranţa altora garantează puterea lor.

Apariţia acestei ştiinţe – agnotologia – se leagă de împrejurările în care Robert Proctor a scris şi a publicat o carte – “Golden Holocaust” – despre industria tutunului, pentru care a fost necesară o vastă documentare. Cu această ocazie, autorul a constatat că profiturile imense ale acestei industrii au la bază o dezinformare constantă a publicului.

Strategia marilor producători de ţigarete a constat nu în negarea efectelor nocive ale fumatului, despre care s-au publicat nenumărate studii, ci în inducerea unei incertitudini, prin contracararea cu alte studii, plătite, prin care se minimiza efectul distructiv al tutunului, fapt recunoscut, de altfel, şi de unul dintre fabricanţii foarte cunoscuţi de ţigarete, care spunea: “Produsul nostru este îndoiala, indusă în publicul larg, deoarece acesta este singurul mod de a ţine piept faptelor şi informaţiilor care nu ne avantajează”.

Citește și:  Cum este corect – ori sau or?

Treptat, în anii 2000, agnotologia a câştigat teren, a devenit o ştiinţă veritabilă, a studiului ignoranţei şi a mecanismelor care o întreţin, într-o epocă devenită, tot mai evident, a fake-news-urilor şi a post-adevarului, acest din urmă concept fiind, de asemenea, unul foarte recent. Dintr-o astfel de perspectivă, a agnotologiei, adică a cultivării cu scop a ignoranţei, sunt abordate acum şi alte probleme actuale, de mare interes, cum ar fi încălzirea globală, pericolul pesticidelor în agricultură şi alimentaţie, perturbatorii endocrini, toxicitatea materialelor plastice etc.

Agnotologia

Aşadar, nu este vorba de înţelegerea ignoranţei, ca în epoci demult apuse, ca o fatalitate sau ca rezultat al unui sistem educativ deficitar, ci de ingnoranţa indusă, întreţinută premeditat, prin dezinformare, cenzură, secretizare, discreditare a cuceririlor veritable ale ştiinţei, de către grupuri de presiune, societăţi, companii, interesate, pentru profitul lor, să întreţină o stare de incertitudine în privinţa marilor probleme ale omului şi societăţii.

Acesta este, de altfel, şi subiectul unui documentar şocant – “Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti?” – realizat de un grup de jurnalişti, cineaşti şi cercetători francezi, care pornesc de la constatarea, confirmată de studii şi statistici, că inteligenţa umană este în declin.

Agnotologia, ca domeniu de studiu al ignoranţei, pare să intre tot mai mult în atenţia oamenilor de ştiinţă, dar şi a publicului larg. Probabil că vom deveni, cu timpul, mai conştienţi că există o ignoranţă sinonimă, în sensul consacrat, cu incultura, dar şi o alta, mult mai “complicată” şi periculoasă, care reflectă un decalaj, o ruptură între realitate şi percepţia acestei realităţi, din cauza prejudecăţilor, a falselor convingeri, a incertitudinii induse, a manipulării, a aşa-numitei “zone gri”, coordonată de conflictele de interese, de sursele de finanţare pentru cercetările ştiinţifice, de ingerinţa politicului, supralicitarea dezbaterilor asupra unor descoperiri ştiinţifice etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.