Ampersand (&) este denumirea dată celebrului semn grafic &, cu sensul “şi”, prezent astăzi pe tastatura tuturor computerelor şi a atâtor altor device-uri, precum şi pe diferite mărci, firme, produse care sunt formate din două nume/ cuvinte etc. În pofida popularităţii sale, originea acestui simbol este mai puţin cunoscută.

Ampersand este un cuvânt din limba engleză, preluat ca atare şi în limba română, ca împrumut neologic. Italienii îi spun “e comerciale”, germanii, “Et-Zeichen”, francezii “esperluette”/ “perluette”. În dicţionarul englez, termenul a apărut în 1837 şi a făcut parte din alfabetul anglo-saxon, până la începutul secolului al XX-lea. În acest alfabet se afla pe ultimul loc, după X, Y, Z, figurând ca “and per se and”, adică “şi în sine şi”, contracţia structurii “and per se and” dând naştere cuvântului “ampersand”.

Un simbol consacrat
Un simbol consacrat

Deşi oficializat de englezi, istoria semnului ampersand (&) este cu mult mai veche. Semnul ampersand a fost creat în secolul I i.Hr., de către Tiro, sclavul şi secretarul lui Cicero, filosof, scriitor, orator, politician, jurist roman, din perioada de sfârşit a Republicii Romane. Devenit liber, Tiro a continuat să transcrie textele lui Cicero şi, începând cu anul 65 i.Hr., a dezvoltat un sistem de abrevieri (de stenografiere), pentru o scriere mai rapidă, sistem cunoscut sub numele de “Note tironiene”.

În aceste texte romane antice, ampersand a rezultat din ligatura dintre e şi t (ligatură – o liniuţă ce uneşte două litere, din necesităţi estetice sau de spaţiu), “et”, în latină, însemnând “şi”. La vremea respectivă, se foloseau multe astfel de ligaturi, care, mai târziu, au dispărut. Ampersand (&) s-a păstrat însă, devenind din ce în ce mai stilizat şi îndepărtat de forma sa originală.

Citește și:  Cum este corect – “am luat la cunoştinţă” sau “am luat cunoştinţă de”?

Ampersand (&) – în Evul Mediu şi după aceea

Ampersand
Ampersand

În perioada Evului Mediu, scriitorii şi copiştii foloseau simbolul ampersand şi când grupul “et” apărea în structura altor cuvinte, de exemplu, “&c”, pentru “etc”., “deber&”, pentru “deberet” (ar trebui să) s.a.m.d.

După apariţia tiparului, adică după anul 1450, tipografii au utilizat şi ei acest simbol, folosirea semnului &, în locul cuvântului “şi”/ “and”/ “und” etc. permiţând plasarea mai multor caractere pe o linie.

Robert Slimbach, variante pentru Adobe
Robert Slimbach, variante pentru Adobe

Şi în tipografia contemporană, simbolul & a fost păstrat şi chiar dacă a fost stilizat treptat (în 1992, de pildă, Robert Slimbach, pentru Adobe, a creat o colecție de 58 de tipuri de ampersand), totuşi este evident că reproduce combinaţia formelor de bază, “e” şi “t”. Au apărut şi nenumărate variante artistice, pentru publicaţii de artă şi design, pentru lumea modei şi, în general, pentru orice domeniu. În scrierea de mână, ampersand se poate scrie ca un epsilon Ɛ sau un 3 inversat, peste care se suprapune o linie verticală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.