Angkor Wat sau Oraşul Templu, așa cum mai este el numit, este un vast complex de temple aflat la aproximativ 320 de kilometri de capitala Cambodgiei, Phnom Penh. Construit în secolul al XII-lea, între anii 1113 și 1150 de către regele Imperiului Khmer, Angkor Watt fusese ridicat ca templu regal dedicat unei zeități hinduse.

Inițial construit ca un templu hindus dedicat zeului Vishnu, acesta a fost convertit într-un templu budist în secolul al XIV-lea iar statui ale lui Buddha au fost adăugate pentru a îmbogăți lucrarea de artă.

Angkor Wat este cel mai bun exemplu de arhitectură khmer și este atât de impunător încât este considerat una dintre minunile lumii.

Orașul Angkor, unde templul a fost construit, conține sute de alte temple. La momentul construcției populația orașului depășea 1 milion de oameni, fiind cel mai populat oraș de până la Revoluția Industrială.

Orașul Angkor a fost capitala Imperiului Khmer din secolul al IX-lea și până în secolul al XV-lea. Imperiul Khmer a fost unul dintre cele mai prospere și mai sofisticate regate din istoria Asiei de Sud-Est, iar prosperitatea sa a fost exprimată prin variata sa arhitectură.

Orașul Angkor a fost fondat pe idei politice și religioase adoptate din India iar templele de la Angkor au fost concepute ca un loc de cult pentru rege și o modalitate prin care acesta își asigura nemurirea prin identificarea cu zeii hinduși.

Angkor Wat a fost construit de către regele Suryavarman al II-lea în secolul al XII-lea ca un mare templu funerar ce avea să-i țină rămășițele, confirmând în mod simbolic identitatea permanentă cu Vishnu.

Arhitectura templului a fost puternic influențată de ideile indiene. Angkor a fost conceput ca un univers simbolic, structurat în funcție de cosmologia hindusă. În consecință, orașul a fost construit în jurul unui templu central (aflat pe un deal) ce simboliza Muntele Meru, casa zeilor.

De asemenea, turnul central al fiecărui templu reprezenta tot Muntele Meru. Pereții exteriori ai templului reprezentau munții despre care se credea că înconjoară cosmosul. Căile navigabile, canalele și șanțurile din Angkor serveau un dublu scop: ele simbolizau apele cosmosului și îmbunătățeau controlul apei și irigarea orezului.

Angkor Wat este format din cinci altare centrale, înconjurate de trei galerii. În partea de vest a complexului, un drum pietruit se extinde pe o distanță de câteva sute de metri către intrarea principală a clădirii. Turnul central de 65 de metri este înconjurat de 4 turnuri mai mici și o serie de ziduri închise.

Prima galerie are stâlpi pătrați pe partea exterioară și un perete închis pe partea interioară. Plafonul dintre stâlpi este decorat cu rozete de lotus iar pereții închiși sunt decorați cu figuri ce dansează. De la prima galerie, un drum lung conduce spre a doua galerie. Peretele vestic al galeriei prezintă scene din epopeea Mahabharata. A treia galerie cuprinde cinci altare ce sunt construite pe o terasă ridicată. Cele cinci altare centrale au trei nivele, conectate prin numeroase scări exterioare.

Curtea exterioară vestică a templului principal conține două „biblioteci” (două structuri mai mici ale templului). Începând cu 2004, una dintre biblioteci este renovată de o echipă de arheologi japonezi.

Decorul e abundent dar armonios și constă în principal în reprezentarea zeilor, oamenilor și animalelor care sunt afișate pe fiecare suprafață plană. Adesea sunt descrise lupte și episoade legendare iar decorul floral este folosit în special pentru margini și borduri.

Materialul folosit în mod deosebit de către constructori este gresia, într-o multitudine de culori. Piatra a fost tăiată în blocuri imense care au fost montate cu mare precizie fără utilizarea de ciment.

Multe dintre basoreliefurile din templu descriu scene din Ramayana și Mahabharata, textele sacre hinduse care relatează aventurile a două reîncarnări ale lui Vishnu.

Pe parcursul celor 6 secole în care a fost capitala imperiului, Angkor a trecut prin multe schimbări arhitecturale și religioase. La sfârșitul secolului al XIII-lea ritmul frenetic al schimbărilor arhitecturale a scăzut iar un tip mai reținut de religie începea să se dezvolte odată cu creșterea influenței budismului Theravada.

În același timp, Angkor și Imperiul Khmer începeau să fie amenințate și atacate de armate invadatoare. Până în secolul al XVI-lea, epoca de aur a orașului Angkor se termina iar multe dintre templele sale începeau să dispară în junglă.

Din secolul al XV-lea și până în secolul al XIX-lea, călugării budiști au îngrijit Angkor Wat iar mulțumită lor, mare parte rămâne încă intact.

Recent, au fost descoperite în turnul central picturi ascunse. O cameră din turn are o scenă ce reprezintă un ansamblu muzical tradițional din Khmer cunoscut sub numele de pinpeat care este alcătuit din diferite gonguri, xilofoane, instrumente de suflat și unele instrumente de percuție. În aceeași cameră există și o scenă complicată ce prezintă oameni călărind între două structuri ce par a fi temple. Aceste două reprezentări sunt printre cele 200 abia descoperite.

De-a lungul timpului, vizitatorii de la Angkor Wat au rămas cu diferite impresii despre aceste uimitoare temple. Unii se inițiază în tainele budismului și ale arheologiei iar pentru unii experiența reprezintă o conexiune cu energia spirituală a templelor.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ