Arcul de Triumf al lui Titus, aflat in Roma, Italia, a fost ridicat pentru a comemora gloria imparatilor, precum si faptele acestora, aceasta constructie nefiind singura din Italia care a fost inaltata cu acest scop; de fapt, impresionantele arce au reprezentat, de-a lungul vremurilor, puncte importante de interes pentru defasurarea unor procesiuni triumfale, organizate cu mare fast in oras. In cadrul acestor procesiuni, armatele care se intorceau acasa erau intampinate, mai ales daca acestea obtinusera victorii importante in campaniile militare.
Nu mai putin de treizeci de astfel de structuri au fost construite in Roma, iar Arcul lui Titus este, fara doar si poate, cel mai vechi exemplu. Ridicat la putin timp dupa ce Titus a murit, in anul 81 d.Hr., arcul a fost comandat de catre fratele acestuia, Domitian, de altminteri, cel care l-a urmat la tron pe Titus. Magnifica structura este bogat decorata, ornamentele marcand cea mai importana victorie a lui Titus, impotriva rebelilor iudei. Atunci, conducatorul roman a cucerit Ierusalimul in anul 70 d.Hr.
Ceea ce impresioneaza sunt basoreliefurile care ii prezinta pe soldatii romani purtand cu ei comorile din Templu, comori, de altfel, jefuite. Si, de fapt, aceste basoreliefuri fac referire si la zeificarea imparatului dupa moartea acestuia, aceasta caracteristica fiind des intalnita in acele perioade, chiar daca Noua Religie incepuse sa se raspandeasca uluitor de rapid in intreaga Europa. De pilda, intr-o scena, noul zeu sta cu mandrie in carul sau, in timp ce acesta goneste; plus, zeul este incoronat de Victorie. Mai mult, Titus apare, in bolta de sub arc, intr-o scena si mai reprezentativa, si anume intr-una in care urca la ceruri, purtat pe aripile unui vultur imens.
Insa, din acea perioada si pana astazi, arcul monumental a trecut printr-o serie de schimbari. Se presupune, de altminteri, ca pe monument se afla, initial, o statuie a imparatului. Ba chiar, este posibil ca ornamentele, pe care le putem admira in prezent, au fost adaugate pe fatada arcului mai tarziu. Din nefericire, multe dintre elemente s-au pierdut in Evul Mediu, cand Arcului de Triumf al lui Titus i-au fost adaugate structuri noi in partea superioara, dar si pe laturile sale.
Pe langa faptul ca aceste noi structuri adaugate nu se incadrau in niciun fel in monumentul originar, nereprezentand intocmai stilul, acestea au si distrus o buna parte a elementelor initiale. Chiar si asa, in anul 1822, aceste structuri aveau sa fie indepartate, Giuseppe Valadier ocupandu-se indeaproape de restaurarea importantului sit. Lucrarile de restaurare s-au dovedit a fi extrem de dificile, intrucat a fost nevoie de dezmembrarea completa a arcului, insa nu a fost si zadarnica, pentru ca, mai apoi, a fost reasamblat in forma sa actuala.
Arcul de Triumf al lui Titus este, in primul rand, unul dintre putinele vestigii care s-au pastrat din perioada marelui imparat roman, iar apoi, paradoxal, un simbol al evreilor din diaspora. Acestia au dorit sa respecte traditia si au refuzat sa treaca pe sub arcul care comemora caderea Ierusalimului si, totodata, caderea simbolica a Zidului Plangerii, evreii fiind alungati de aici.
