Artificiile reprezinta o inventie care precede praful de pusca, cel putin primele de acest gen care erau putin mai rudimentare. Acestea nu erau decat focuri sub forma de modele extravagante, pentru care avem dovezi atat din estul indepartat cat si din vest. Teoretic artificiile au fost realizate cu praf de pusca, insa acest lucru pare putin probabil intrucat nu exista dovezi care sustin descoperirea prafului de pusca in China, inainte de secolul al 10-lea. Atat in Europa, cat si in China, utilizarea intensiva a prafului de pusca in scopuri de divertisment a urmat utilizarii sale in lupta. In acest caz, China este cea care a folosit prima praful de pusca in razboaie, incepand cu anul 969, dupa care a inceput sa foloseasca praful de pusca pentru fabricarea artificiilor prin anul 1103. Exista o descriere detaliata a artificiilor splendide multicolore ce au fost afisate pe cer in acel an.
Artificiile au fost folosite in China si pentru a alunga spiritele rele. Zgomotul puternic si ciudat pe care acestea le faceau speria deopotriva animalele cat si oamenii, de aceea chinezii s-au gandit ca ar avea efect si asupra spiritelor rele, in special pe cel numit Nian, despre care se credea ca se hraneste cu oameni si cu recoltele lor. De aceea devenise ceva traditional ca oamenii sa arunce tulpini de bambus in foc, in timpul sarbatorii Anului Nou Chinezesc. Tulpinile de bambus aruncate in foc au fost primele asa zise artificii. Tulpinile de bambus cresc atat de repede incat inauntrul lor raman blocate buzunare de seva si aer, care atunci cand se incalzesc, se extind si se sparg din interior creand acel zgomot puternic. Inventia artificiilor este sarbatorita de chinezi in fiecare an in ziua de 18 aprilie.
In ceea ce ii priveste pe europeni, folosirea prafului de pusca de catre acestia dateaza de prin secolul al 13-lea, pana in secolul al 14-lea ei reusind sa utilizeze praful de pusca in artilerie. Praful de pusca a fost apoi folosit in fabricarea artificiilor in primii ani ai secolului al 16-lea. In Europa, arta pirotehnica se pare ca s-a dezvoltat mai intai in randul locuitorilor din Florenta si Siena. De aceea unele terminologii de baza folosite de artificiile de azi provin din italiana, de exemplu racheta din cuvantul Italian “rocchetta”. In vremurile de demult, era foarte dificila obtinerea culorii albastre pentru artificii, insa odata cu descoperirea aliajului de magneziu cu aluminiu aceasta n-a mai reprezentat o problema. La inceput albul si portocaliul erau singurele culori ale focurilor de artificii.
Inginerul englez Cyprian Lucar a scris in anul 1588 despre artificii, si se pare ca artificiile au inceput sa fie folosite la festivaluri si sarbatori la care se obisnuia inainte sa existe un fel de expozitie de focuri. Exista dovezi care leaga artificiile de imaginea Omului Verde, o figura reprezentanta a unei sarbatori din luna mai. Omul Verde sau Omul de Foc, cum i se mai spunea, lua parte la ceremoniile realizate de primarul Londrei, si exista inregistrari in care se vorbeste despre barbati imbracati in verde si infasurati in iedera, care conduceau o procesiune de Ziua Sfantului Gheorghe, in 1610, si imprastiau artificii in timp ce mergeau.
Ziua Guy Fawkes care era sarbatorita cu focuri si artificii pe data de 5 noiembrie, pare sa fie aceeasi chestie cu festivalul de Ziua Sfintilor ce are loc de Halloween pe 31 octombrie, si cu festivalul de Ziua Tuturor Sufletelor de pe 2 noiembrie. In Anglia, fabricarea artificiilor a avansat destul de mult incepand cu secolul al 17-lea. Cea mai mare tragedie legata de artificii a avut loc pe 16 mai 1770, in timpul celebrarii nuntii regale dintre Regele Ludovic XVI si Maria Antoaneta. Atunci, dupa spectacolul oferit de artificii, oamenii s-au panicat si au incercat sa paraseasca in goana mare ceea ce astazi este cunoscut drept Palatul Concorde. In jur de 800 de oameni au murit cu aceasta ocazie.
Astazi artificiile inca sunt fabricate manual. Intrucat electricitatea statica a hainelor poate crea scantei capabile sa aprinda artificiile, oamenii care realizeaza invelisurile artificiilor trebuie sa poarte neaparat bumbac din cap pana-n picioare. Ingredientul cheie in fabricarea artificiilor il reprezinta praful de pusca. Substanta exploziva consta in salpetru (nitrat de potasiu), sulf si carbune. Cu cat se adauga mai mult salpetru, care contine mult oxigen, cu atat mai explozive vor deveni artificiile. Atunci cand acest praf de pusca este aprins intr-un recipient inchis, acesta va exploda cu zgomot si se va imprastia in bucati.
Daca praful de pusca este pus intr-un recipient cu un capat deschis, acesta va scoate flacari, fum si scantei. Unele artificii sunt ansamblate intr-o paleta in asa fel incat, daca una din artificii va lua foc, se vor aprinde si celelalte si vom avea parte de o serie de zgomote si lumini unele dupa altele. Clorurile metalice sunt cele responsabile pentru multitudinea de culori ale artificiilor, astfel bariul este pentru obtinerea culorii verzi, strontiul este pentru culoarea rosie, sodiul pentru galben, iar cuprul este pentru albastru.
In spectacolele publice de azi, specialistii folosesc computere pentru a controla aprinderea artificiilor si de asemenea pentru a sincroniza exploziile cu muzica. In zilele noastre, focurile de artificii inca sunt o parte importanta in sarbatori ca Ziua Bastiliei in Franta, Ziua Independentei in Statele Unite ale Americii, Ziua Guy Fawkes in Anglia si in festivitatile de Anul Nou din lumea intreaga. China este in continuare cel mai mare producator si exportator de artificii din lume, iar cel mai mare foc de artificii a fost vazut la un festival din Japonia, in anul 1988. Explozia a avut in jur de 1 kilometru diametru, iar carcasa cantarea peste o jumatate de tona. Intotdeauna, oamenii mai intai vor vedea focurile de artificii si abia apoi le vor si auzi. Aceasta se datoreaza faptului ca lumina are viteza de 1.079.252 de kilometri pe ora, in timp ce sunetul are viteza de numai 1.224 de kilometri pe ora.
