Baile romane, aflate in Bath, Anglia, reprezinta atat un sit religios, cat si o statiune balneara importanta, acest loc suberb stand sub semnul legendei, potrivit careia Bladud, tatal celebrului rege Lear, a fost cel care avea sa descopere proprietatile curative ale izvoarelor calde, aproape intamplator, acesta observand ca animalelor le place sa stea foarte mult timp in apa. De fapt, Bladud era obligat sa aiba grija de porcii sai de unul singur, deoarece luase lepra, iar ceea ce a facut, imediat dupa ce observase ca animalelor le place tare mult sa se balaceasca in apa, a fost sa intre si el in apa, moment care a culminat cu vindecarea sa. In Bath se afla, astfel, Izvorul Sacru, asa cum este cunoscut in intreaga lume, aceste ape minerale fierbinti avand o temperatura de peste 40 de grade Celsius.
Plus, principalul izvor are un debit mai mare de un milion de litri pe zi. Insa aceste ape miraculoase erau folosite de populatia celta chiar inainte ca aici sa soseasca romanii, considerandu-se ca patroana acestui loc minunat este zeita Sulis. Dupa ce romanii au venit aici, au botezat acest loc Aquae Sulis, adica Apele lui Sulis si, totodata, au decis sa construiasca aici baile romane care au devenit cunoscute in intreaga lume.
Romanii au ridicat un templu dedicat Minervei, zeita intelepciunii pe care romanii o identificau cu Sulis. Templul a fost realizat in stil clasic, fiind o constructie de-a dreptul impresionanta pentru acele vremuri. In definitiv, complexul balnear era un loc al extravagantei, mai ales daca facem referire la modul in care apa calda era folosita atunci.
In cele din urma, baile romane au devenit extrem de cunoscute si tot mai multi pelerini ajungeau aici, motiv pentru care s-a decis extinderea lor. In orice caz, complexul balnear a fost folosit cam pana in secolul al IV-lea sau al V-lea. O baie era, de fapt, un ritual bine pus la punct: in primul rand, cei care se imbaiau aici treceau prin trepidarium sau camera calda, ca mai apoi, sa se relaxeze in cadrul catorva bai „turcesti”, apa fiind tot mai fierbinte.
Ritualul nu se oprea aici, caci dupa ce se relaxau in acele ape fierbinti, se aruncau intr-un bazin enorm cu apa rece, ca in cele din urma, sa intre intr-o apa calduta din Marele Bazin. Acest loc de urma era mai mult de atat, fiind o sala unde se discutau acerb. Se abordau tot felul de subiecte, in timp ce toti se imbaiau.
In jurul bazinului propriu-zis se afla o podea pavata pe care oamenii se puteau plimba. Mai mult, s-au construit si niste nise in peretele salii, unde cei care nu se imbaiau se puteau aseza pentru a-i privi pe oamenii din apa, fara sa fie stropiti. Baile romane din Bath, Anglia, aveau sa fie, in sfarsit, parasite dupa ce romanii s-au vazut nevoiti sa se retraga treptat din Britannia, dar, incepand cu anii 1980, complexul balnear a intrat in atentia cercetatorilor. In prezent, se afla cu mult sub nivelul strazilor moderne, parand mai degraba o constructie subterana, iar Marele Bazin nu este acoperit, putand fi vazut chiar din strada.
