Cainele este nu numai cel mai bun prieten al omului, dar poate fi si un ajutor de nadejde al agentului de politie, atunci cand este vorba de a da de urma unui suspect, a unei persoane disparute, de a gasi stupefiante sau materiale explozibile etc. In multe tari, cainii politisti fac parte din patrulele care supravegheaza cartiere, zone cu potential de conflict sau de trafic ilegal (la granite, in aeroporturi), au un rol esential in cautarea victimelor avalanselor, cutremurelor sau in alte situatii cand trebuie si pot fi salvate vieti.
Ciobanescul german (unul dintre cei mai inteligenti caini, motiv pentru care este prezent in politie, dar si in armata), ciobanescul belgian, Dobermanul, Golden Retriever (foarte indragit in Scotia si in top, in 2005, in depistarea drogurilor), Labrador Retriever (folosit de politie pentru a descoperi droguri si bombe), Saint-Hubert (foarte rabdator, devotat si puternic), Rottweiler-ul etc. sunt cele mai populare rase valorificate pentru a deveni caini politisti. Nu numai cainii puternici sunt dresati pentru a deveni membri ai brigazilor de politie, ci si cei de talie mica – Fox Terrier, Jack Russel, Cocker – pentru ca se pot infiltra in spatii stramte, inaccesibile pentru politisti.
In istoria omenirii, cainele (lupul) este unul dintre primele animale domesticite, deoarece avea un potential semnificativ de socializare. La inceputuri (15 000-14 000 ani i.Hr.), asa cum dovedesc desenele rupestre sau osemintele de lupi (evident, domesticiti), alaturi de cele umane, cainele era tovarasul de vanatoare al omului, iar mai tarziu, de exemplu, in perioada Antichitatii romane, a inceput sa devina si animal de companie sau “gardian”. In timpul Renasterii, pasiunea nobililor pentru vanatoare a sporit atasamentul dintre om si acest animal care, tot mai mult, s-a constituit si ca semn de putere si de autoritate.
Prezenta cainilor in serviciul politiei a inceput in secolul al XIV-lea, in Franta, iar in secolul urmator, in Anglia. In 1899, in Belgia, s-a creat primul centru de antrenament pentru caini. Abia pe la inceputul secolului al XX-lea, au aparut “brigazile canine”, cu scopul de a asigura linistea pe strazi, in special, pe timp de noapte. In 1907, politia din New York a cumparat sase caini dresati din Belgia si interesul pentru un asemenea “parteneriat” (om-caine) a crescut constant.
Pana cand partenerul cu patru labute devine “viteaz” si pentru a se ridica la nivelul datoriei care ii este incredintata, este nevoie de multa munca de dresaj, de rabdare si, mai ales, de loialitate si devotament, in ambele sensuri, intre politist si “partenerul” sau. In perioada de formare a cainelui politist, dresorul trebuie sa stie sa ii stimuleze instinctele de atacator (care s-au mai diminuat, in timp, la cainele domestic), sa il invete sa muste si sa imobilizeze “prada”, fara a o parasi. La fiecare atac al cainelui, persoana folosita pentru antrenament va simula frica, ceea ce va stimula curajul cainelui.
Este o perioada de preformare delicata, pentru ca trebuie gasit echilibrul intre autoritatea cainelui si cea a dresorului. Viitorul caine politist trebuie invatat, de asemenea, sa testeze reactia celui cu care se confrunta, pentru a-si adapta comportamentul in functie de persoana. La fiecare sedinta de antrenament, cainele va fi invatat sa fie concentrat si atent, lucru care, desigur, nu poate fi mentinut pentru o lunga perioada de timp, de aceea tot dresorul va sti, in functie de personalitatea cainelui, sa adapteze programul, astfel incat progresele sa fie posibile. Fiecare exercitiu de antrenament este reluat de nenumarate ori, dar, obligatoriu, fiecare sedinta se va incheia cu un exercitiu reusit al cainelui.
Dresajul incepe in primul an de viata al cainelui si, odata incheiat acest proces, cainele si dresorul sau raman impreuna, la datorie, cel putin sase-sapte ani, cat dureaza, in medie, activitatea de “politist” a patrupedului, si, de multe ori, si dupa aceea.
