De cate ori v-ati imaginat ca ati putea sa calatoriti in trecut sau in viitor pentru a remedia, observa sau schimba ceva? Calatoria in timp este una dintre marile intrebari ale stiintei si nu numai. Inca dinaintea erei noastre, calatoriile prin timp au aparut ca motive in pilde si povestiri de mare importanta pentru cele mai vechi religii ale lumii.
Tema calatoriilor in timp este din ce in ce mai des abordata de creatori de film si seriale care incearca sa propuna diverse scenarii posibile si sa ridice intrebari oamenilor.
Ideea acestui tip de calatorie a izvorat insa din literatura, atat din cea straveche cat si din cea a secolului XVIII si mai tarziu. In prezent, literatura stiintifico-fantastica jubileaza, insumand un gen aparte ce se bucura de o popularitate covarsitoare, motivul calatoriilor prin spatiu si timp aflandu-se printre cele mai proeminente elemente ale SF-ului. Si fizica a inceput sa studieze posibilitatea acestui proces si a ajuns la concluzii neasteptate, cercetatorii incercand din greu si in prezent sa gaseasca modalitati de calatorie prin spatiu si timp sau teleportare.
Calatoria in timp este de fapt un concept al miscarii omului prin diferite puncte in timp, asemanandu-se calatoriei in spatiu. Ipotetic vorbind, acest tip de calatorie s-ar putea realiza fie inapoi intr-un punct din timp, fie in viitor. Bineinteles, pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de un mecanism care a fost numit in mod curent masina a timpului.
Inca din secolul XIX, acest gen de calatorie a devenit extrem de popular in literatura stiintifico-fantastica, fapt ce a dus la cresterea interesului fata de posibilitatea reala a acestui fenomen. Fizicienii considera ca teoriile relativitatii generale si speciale permit existenta calatoriei in viitor fara posibilitatea intoarcerii in locul din care s-a plecat prin intermediul dilatarii temporale. Nu se stie insa daca legile fizicii ar permite intr-adevar un asemenea fel de calatorie in trecut. Desi posibilitatea acestor calatorii este extrem de scazuta, legi bazate pe fizica si logica au fost create pentru a delimita posibilitatile si efectele unor asemenea actiuni.
Paradoxul legat de cauzalitate si schimbarea evenimentelor prin simpla prezenta a unei persoane ce nu apartine liniei temporale in care a ajuns sunt doar cateva din ipotezele pe care oamenii de stiinta le-au emis de-a lungul timpului.
Istoria si calatoria in timp
Posibilitatea calatoriilor in timp si spatiu dateaza inca din mileniul 3 inaintea erei noastre, prima dovada scrisa a acestei idei fiind pilda indiana Mahabharata. Mai apoi, povestiri din Talmud si legendele japoneze descriu intamplari in care zeii sau personajele legendare ale culturilor stravechi puteau calatori in timp.
Incepand cu secolul XVIII, literatura SF a inflorit. Incepand cu Samuel Madden (Amintiri din secolul XX), John Herman Wessel (Anul 7603), Goethe (Faust) si continuand cu Hans Cristian Andersen (Galosii viitorului), Charles Dickens (Colinda de Craciun), Edward Page Mitchell (Ceasul care Mergea Invers), Mark Twain (Un Yankeu la curtea regelui Arthur) si H.G. Wells (Masina Timpului si Argonautii), povestile in care calatoria in timp a existat au continuat sa apara. Fie ca au fost facute cu ajutorul masinilor speciale, a magiei sau intamplarilor fantastice, diferite personaje din carti SF au reusit sa calatoreasca fie in trecut fie in viitor, trecand prin aventuri incredibile si incercand sa ajunga inapoi acasa. O sumedenie din aceste carti au fost si ecranizate (Masina timpului, Un Yankeu la curtea regelui Arthur, Colinda de Craciun) sau elemente din acestea au fost folosite ca motive in diferite ecranizari.
Calatoria in timp – viitor sau trecut?
Nu se stie cu siguranta care a fost primul tip de calatorie prin timp si spatiu imaginat in cadrul povestilor si legendelor stravechi, insa cele mai vechi dovezi literare vin din legenda Mahabharata, in care un rege calatoreste in viitor fara voia sa.
Primele povestiri in care sunt facute aluzii referitoare la calatoriile in timp sunt cele in viitor. Mahabharata, Talmudul si legendele japoneze sunt cele mai vechi scrieri in care pot fi observate treceri prin timp catre viitor si inapoi in prezent. Aceste povesti stravechi i-au inspirat pe scriitori incepand cu secolul XVIII, care au inceput sa dezvolte tot mai mult tema calatoriei in viitor in operele lor.
Calatoria in timp spre trecut pare sa fi luat nastere mai aproape de zilele noastre, fiind considerata o idee moderna. Una dintre povestile cele mai „timpurii” in care este emisa teoria calatoriei in trecut este cartea lui Samuel Madden, Amintiri din secolul XX. Cartea insumeaza scrisorile unor ambasadori catre oficialii britanici, scrisori din anii `90 prezente in 1733. Madden a spus chiar ca aceste scrisori ar fi adevarate si ca i-ar fi fost date de catre ingerul sau pazitor.
Cea mai importanta scriere in care este descrisa calatoria in timp, mai exact in trecut, este Masina Timpului, romanul lui H.G. Wells. Masina timpului prezenta in cartea lui H.G. Wells a devenit chiar inspiratia pentru povestile stiintifico-fantastice de mai tarziu, ajungand chiar sa devina un obiect dorit de oamenii de stiinta. Cercetarile efectuate in campul stiintei au explodat in ultimii ani, la baza acestora stand teoriile si conceptele posibile ale masinii timpului si utilizarii acesteia.
Calatoria in timp – teorie sau posibilitate reala?
Se spun multe despre posibilitatea calatoriilor in spatiu si timp si multe se speculeaza, insa este posibil acest tip de calatorie in prezent? Teoretic vorbind, acest lucru este posibil, pentru ca teoriile relativitatii generale si speciale permit anumitor geometrii ale spatiului-timp sa accepte miscarea in spatiu si timp. In general insa, in teoriile tehnice ale oamenilor de stiinta se evita folosirea constructiei „calatorie in timp” sau „miscare in timp”, descriindu-se doar posibilitatea curbelor temporale inchise care sunt de fapt linii spatiale ce formeaza bucle in timp si spatiu si care permit intoarcerea obiectelor in propriul trecut.
Teoria relativitatii prezice ca daca un obiect s-ar indeparta de Pamant la velocitati relative si s-ar intoarce, mult mai mult timp ar trece pe Pamant decat timpul simtit de obiectul care traverseaza timpul si spatiul. Oamenii de stiinta accepta deci calatoria in viitor, insa se indoiesc de posibilitatea calatoriei in trecut. Marile probleme in realizarea unor asemenea calatorii in timp ar fi paradoxurile si cauzalitatea, care prin simpla prezenta a unui obiect sau persoane ce nu apartine liniei temporale in care se afla poate provoca schimbari in linii temporale viitoare.
Calatoria in timp si turismul
Multi sunt cei care se intreaba de ce nu vin oameni din viitor sa viziteze trecutul lor daca mersul prin timp este posibil? Ei bine, Stephen Hawking a gasit un raspuns la aceasta intrebare. El sugereaza ca actiunea in sine de calatorie in timp este posibila din punct de vedere fizic, insa poate avea nevoie de locatii speciale din timp si spatiu sau nu a fost incercata pentru ca ar fi periculoasa. Calatoria in timp ar putea avea nevoie de existenta anumitor regiuni deschise catre schimbarea liniei temporale, si, cum in prezent nu exista astfel de regiuni create de oameni, calatorii temporali nu pot ajunge in acest moment din timp. Un cercetator, Carl Sagan, a propus chiar ca turisti din viitor ar putea strabate lumea asa cum o stim noi in prezent, insa fie se ascund, fie nu poseda diferente fata de oamenii obisnuiti.
Relativitatea generala si Stephen Hawking
Fizicienii spun ca teoria generala a relativitatii pune intr-o anumita masura bazele posibilitatii calatoriei in trecut in anumite cazuri neobisnuite, desi teorii ce tin de gravitatie sugereaza ca efectele cuantumului pot fi incorporate in relativitatea generala si deci buclele temporale pot fi inchise. Tocmai datorita acestor teorii si exceptii, Stephen Hawking a propus o noua idee conform careia tocmai legile fundamentale ale naturii ii impiedica pe oameni sa calatoreasca in timp. Cei mai multi cercetatori nu pot ajunge insa la un consens in ceea ce priveste posibilitatea calatoriilor in timp si vor sa gaseasca o noua teorie care sa uneasca gravitatia cuantumului cu mecanica cuantica si relativitatea generala intr-un singur camp de dezvoltare.
Reguli ale calatoriei in timp
Calatoriile in timp au fost subiect de literatura dupa cum se stie deja, tocmai de aceea, primele reguli cu privire la calatoria in timp si efectele sale au fost create chiar de scriitorii literaturii stiintifico-fantastice.
Prima regula a calatoriilor in timp spune ca exista o singura istorie fixa care nu poate fi schimbata si care este auto-suficienta. Totul se intampla in cadrul unei singure linii temporale care nu se contrazice singura si care nu poate interactiona cu nimic din afara ei.
Cea de-a doua regula a calatoriilor in timp o contrazice insa pe prima si spune ca istoria este flexibila si se poate supune schimbarii. Aceasta regula nu este sustinuta de elemente stiintifice ca si prima, insa are propriile sub-reguli printre care posibilitatea schimbarii totale a evenimentelor minore, insa imposibilitatea schimbarii evenimentelor majore in totalitate, sau schimbarile istoriei pot afecta atat lumea cat si calatorul.
Cea de-a treia regula a calatoriei in timp si spatiu sustine existenta liniilor temporale alternative. In aceasta versiune a calatoriilor in timp, istoria exista in mod alternativ in mai multe lumi si coexista cu acestea, ceea ce inseamna ca subiectul care calatoreste in timp ajunge de fapt intr-o linie temporala noua in care evenimentele pe care el le stie s-ar fi intamplat in mod diferit fata de cum le cunoaste acesta din timpul sau.
Calatoria in timp prezinta diferente in functie de universurile care o guverneaza, astfel ca pot exista atat linii temporale imuabile, cat si linii temporale ce se pot schimba in functie de actiunile aceluia care calatoreste in timp si spatiu. In conformitate cu regulile calatoriilor in timp si modurile in care acestea afecteaza istoria mai poate fi vazut si sablonul istoriilor alternative in care calatorul ajunge de fapt de fiecare data cand trece prin timp intr-o alta linie temporala.
Calatoria in timp – instantanee sau graduala?
Literatura, fiind cea care a „descoperit” posibilitatea calatoriei in timp, este si cea care a decis cum ajunge calatorul dintr-un loc in altul. Cea mai facila metoda de intoarcere sau avansare in timp este cea instantanee. In literatura stiintifico-fantastica, cea mai comuna metoda de a calatori in timp este miscarea instantanee dintr-un punct in timp catre un altul. In majoritatea cazurilor nici macar nu exista explicatii stiintifice legate de acest tip de calatorie, singurul motiv pentru care este popular fiind acela ca intregul proces este unul spectaculos si rapid. De aproape fiecare data, calatoria este realizata cu ajutorul unui mecanism.
Calatoriile graduale in timp sunt mai putin comune si isi propun sa explice procesul calatoriei in viitor sau in trecut. In romanul Masina Timpului a lui H.G. Wells este explicat faptul ca oamenii se misca prin timp la o viteza constanta, iar calatoria in timp nu inseamna altceva decat oprirea sau accelerarea drumului prin timp si chiar mersul inapoi in timp. Multe dintre personajele cartilor stiintifico-fantastice traiesc inapoi in timp sau s-au nascut in locul nepotrivit din timp si sunt nevoite sa traiasca invers.
Calatoria in timp a starnit si numeroase controverse pentru ca unii cercetatori considera ca miscarea Pamantului este ignorata in ceea ce priveste miscarea in spatiu-timp. Teoria conform careia calatorul in timp ar ajunge intr-un punct identic de pe Pamant intr-un timp diferit fata de cel in care traieste este inadmisibila pentru un mare numar de cercetatori. Teoria relativitatii insa reneaga ideea timpului si spatiului absolut, neputand exista deci un adevar imuabil si independent care sa guverneze distanta spatiala dintre evenimentele care au loc in timpuri diferite.
Chiar si media contemporana a adoptat o multitudine de idei si teorii privitoare le elementele tehnice ale calatoriei in timp, drept dovada stau filme seriale precum Sapte Zile (in care personajul principal al serialului si cel care se intorcea in timp pentru a salva situatii de criza, folosea o capsula cu ajutorul careia se invartea in sens invers imprejurul Pamantului pentru a ajunge la sapte zile inainte de momentul in care a inceput calatoria) sau in serialul Doctor Who (in care cabina telefonica TARDIS juca rol de masina a timpului capabila sa traverseze timpul si spatiul).
Calatoria in timp si posibilitatile fizice
Cum traversarea timpului si spatiului in prezent si viitor a starnit interesul oamenilor de stiinta, numeroase teorii au fost enuntate de-a lungul anilor. Una dintre ele ar fi acea a calatoriei la viteze mai mari decat cea a luminii. In acest fel, un punct inert de referinta ar permite calatoria inapoi in timp, dupa cum lasa de inteles expertii in teoria relativitatii speciale. Cu ajutorul gaurilor negre sau al curbelor timpului s-ar putea realiza, cel putin din punct de vedere teoretic, calatoriile in timp si spatiu. Aceasta idee a fost folosita cu precadere in cadrul serialelor cu continut masiv stiintifico-fantastic atat datorita inovatiei, cat si a dorintei omului de a atinge o astfel de culme. Si gaurile de vierme ar permite calatoria in timp si spatiu, insa nu orice gaura neagra ar permite acest lucru, ci una traversabila.
Experimente legate de calatoria in timp
In incercarea de a descoperi noi cai de a calatori, oamenii de stiinta au incercat incepand cu elemente la cel mai mic nivel atomic sa reproduca eventuale parti componente ale activitatii de calatorie in timp. Cauzalitatea inversata a fost unul din cele mai comune rezultate ale acestor experimente.
Experimentul lui Lijun Wang este unul din cele mai concludente pentru ca, prin intermediul acestuia, pachete intregi de unde au fost trimise printr-un bec de gaz de cesiu si au parut sa iasa din respectivul „recipient” la 62 de nanosecunde inainte de a intra. Multi alti cercetatori sustin ca au violat teoria relativitatii a lui Albert Einstein, cel putin la nivel subatomic, insa s-au gasit multe explicatii impotriva succesului acestor experimente de catre sceptici.
Calatoria in viitor si efectele sale
Conform teoriei relativitatii, oamenii ar putea face in asa fel incat timpul, asa cum il percep ei, sa treaca mult mai greu decat timpul vazut de alti oameni. Astfel, un subiect de studiu in acest sens poate calatori in afara Pamantului si inapoi la velocitati relative si, in timp ce pentru acesta trec cativa ani, pentru Pamant ar putea trece chiar mii de ani. In acest caz nu exista insa un raspuns obiectiv al calculului trecerii timpului. Cu ajutorul teoriei relativitatii generale si speciale, asemenea calatorii in timp sunt posibile din punct de vedere teoretic. Metodele prin care acest tip de calatorie este posibil sunt dilatarea timpului din punct de vedere al velocitatii, utilizarea dilatarii temporale gravitationale, hibernarea si animatia suspendata sau criogenia. Perceptia oamenilor asupra timpului este insa mai mereu subiectiva, astfel ca niciodata nu vor putea fi realizate calcule exacte cu privire la posibilitatea unui asemenea lucru.
Doua dintre problemele majore ale posibilitatii calatoriei in timp sunt paradoxurile si fenomenele cuantum-mecanice. Existenta unei persoane in trecut va produce paradoxuri exceptand cazul in care teoria universurilor paralele este acceptata. Conform acesteia, toate evenimentele cuantice pot avea loc in lumi paralele care nu au nicio legatura una cu cealalta. Teoriile cuantice privitoare la calatoria in timp ofera posibilitatea calatoriei in trecut fara a da nastere paradoxurilor, insa toate acestea se intampla la nivel teoretic in prezent.
Calatoria in timp si filosofia
Cum timpul nu este inca inteles prea bine, si teoriile legate de calatoria in timp sunt alambicate si pline de intrebari referitoare la paradox si cauzalitate. Filosofii care studiaza timpul si intelesurile sale s-au avantat in ultimul timp sa studieze si posibilitatea calatoriilor in timp si spatiu si implicatiile logice ale acestora. Deseori, paradoxurile sunt cercetate in amanunt pentru a se gasi solutii referitoare la acestea. Paradoxul bunicului, paradoxul ontologic si predestinarea sau retrocauzalitatea sunt doar cateva din teoriile speculative cercetate in amanunt de catre filosofii care lucreaza cot la cot cu oamenii de stiinta.
Eternalismul, un curent filosofic sustinut intr-o oarecare masura de relativitatea simultaneitatii in fizica moderna, sustine posibilitatea calatoriei in timp pentru ca sustine si ideea celor patru dimensiuni. Conform acestei idei, timpul este o dimensiune in care evenimentele din viitor exista deja, nefiind comprimate intr-o scurgere a timpului obiectiva.
Conform scolii prezentismului, nici viitorul nici trecutul nu exista, asa cum nici obiectele nu pot exista in alt moment decat cel al prezentului. Conform prezentismului, calatoriile in timp sunt imposibile pentru ca in esenta nu exista nici prezent nici trecut catre care posibilul calator sa poata ajunge.
Una din problemele filosofice cu care se lupta calatoria in timp este teoria composibilitatii. Aceasta propune ca trecutul poate fi schimbat prin calatoria in trecut fara a exista paradoxuri logice. Ramane insa intrebarea: va reusi cel care calatoreste in trecut sa isi duca la indeplinire planul pentru care a facut aceasta calatorie? Raspunsul la aceasta intrebare este unul cu doua taisuri caci vizitatorul poate, din punct de vedere tehnic, sa isi duca la indeplinire planul, insa se pune problema interventiei universale in incercarea de a preveni indeplinirea planului vizitatorului in trecut. Chiar vizitatorul se poate impiedica, simuland diverse probleme care ar putea aparea in drumul sau si care l-ar impiedica sa isi duca la indeplinire planul pentru care acesta s-a intors in timp.
Paradoxul bunicului este unul din cele mai importante astfel de efecte care pot avea loc intr-o eventuala calatorie in timp. Filosofii au incercat si ei sa propuna idei referitoare la actiunile copilului care se intoarce in timp pentru a-si ucide din varii motive bunicul. Logica filosofica ajunge insa la o singura concluzie, si anume aceea ca daca cel care calatoreste in timp isi ucide bunicul inainte ca acesta sa o intalneasca pe bunica sa, atunci nici tatal si mama calatorului nu se vor fi cunoscut, iar calatorul nu se va fi nascut nici el si deci nu se va intoarce in timp pentru a-si ucide bunicul. In mod similar, si autoinfanticidul este analizat de catre filosofi, care ajung la o singura concluzie. Daca o persoana calatoreste in timp si incearca sa isi ucida varianta mai tanara, atunci el/ea nu se va maturiza si nu va incerca sa calatoreasca in timp pentru a-si ucide varianta mai tanara. Este vorba deci despre un nou paradox.
Calatoria in timp a fost analizata din multiple unghiuri si in numeroase campuri de studiu. Desi cei mai multi oameni de stiinta considera ca drumul spre trecut este posibil, cel putin din punct de vedere teoretic, calatorul nu ar putea sa schimbe trecutul in niciun fel pentru a influenta prezentul sau viitorul. Cercetarile in acest domeniu continua si tot mai multe experimente sunt infaptuite.
Printre cele mai cunoscute asa-zise experimente legate de calatoria in timp se numara experimentul Philadelphia in care o nava militara americana ar fi devenit invizibila pentru inamic. S-a declarat pe cai oficiale ca acest experiment este o inselatorie si ca asemenea proiecte nu au avut loc. Dupa acest experiment, si cele din Montauk au ajuns sa fie facute publice, acestea prinzand la public si la conspirationisti. Se spune ca experimentele militare din Montauk aveau in vedere construirea armelor psihologice ce includeau si calatoria in timp.
Si John Titor este un nume cunoscut in cercurile acelora care cred in existenta calatoriei in timp. Acest nume a fost imprimat pe niste postere in anul 2000, iar persoana respectiva sustinea ca este un calator din viitor care aduce profetii ale schimbarii in lume. Desi unele astfel de profetii erau concise, acestea nu s-au intamplat pana in prezent, iar isteria provocata de exisenta acelor postere a scazut in timp.
