Batalia de la Austerlitz sau Batalia celor trei imparati a devenit cunoscuta in intreaga lume indeosebi datorita victoriei pe care Napoleon, liderul politic si militar al Frantei, a obtinut-o in fata armatei ruso-austriaca. Poate si de aceea campul de batalie de la Austerlitz este celebru, acest loc fiind simbolul uneia dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon.
Desfasurata in anul 1805, pe campurile situate intre orasele Slavkov, mai cu seama Austerlitz, si Brno, din fostul Imperiu Austro-Ungar, batalia de la Austerlitz este considerata de catre istorici „marea capodopera strategica” a lui Napoleon, aceasta victorie devenind, in definitiv, subiect studiat indelung atat de istorici, cat si de oamenii simpli, fascinati de viata celui care a condus Franta. Si nu degeaba vorbim de o mare victorie, intrucat armata franceza a lui Napoleon a distrus o armata aliata, aflata sub conducerea tarului Alexandru I al Rusiei si a imparatului Francisc al II-lea al Austriei, armata care, de altminteri, ar fi trebuit sa fie mult mai puternica.
Manat de dorinta de a cuceri cat mai multe teritorii, Napoleon a reusit sa captureze Viena, in toamna anului 1805, ca mai apoi, liderul politic si militar al Frantei sa avanseze spre nord. Aici, a intalnit armata ruso-austriaca la 2 decembrie, moment care a culminant cu inceperea bataliei de la Austerlitz. Inevitabil, armata franceza era depasita numeric, insa nu dramatic, iar, pentru prima oara in cariera sa de lider militar, pozitiile lui Napoleon pareau extrem de vulnerabile in fata unei asemenea amenintari. Numai ca Napoleon prevazuse in buna masura acest fapt, drept pentru care a luat decizia de a slabi deliberat flancul drept pentru a-i incuraja pe Aliati sa atace acolo. In cele din urma, planul lui Napoleon s-a dovedit a fi unul inspirat, deoarece Aliatii au cazut precum sobolanii in aceasta cursa.
Desfasurarea bataliei de la Austerlitz a fost, fara doar si poate, magnifica, mai ales ca deciziile pe care Napoleon le-a luat pe parcursul luptei propriu-zise nu au fost pe atat de inspirate, pe cat de inteligente. De pilda, in timp ce corpul de armata al maresalului Davout a aparat cu curaj flancul drept al armatei franceze impotriva principalului atac aliat, Napoleon a lansat corpurile de armata ale maresalului Soult impotriva flancului armatei aliate, care s-a retras de indata.
Mai mult decat atat, corpul de armata al maresalului Bernadotte a putut profita intrutotul de culoarul facut in liniile inamice, de vreme ce maresalii Lannes si Murat, de pe flancul stang francez, au avansat cu success, pana la victoria finala a armatei franceze nemaifiind decat cateva momente. Astfel, la caderea noptii, armata aliata nu s-a mai simtit in stare sa lupte, motiv pentru care, de altfel, austriecii au acceptat predarea neconditionata, in timp ce rusii s-au retras spre posesiunile lor din Polonia.
Aceasta victorie a Frantei nu a facut decat sa ingrijoreze prusacii in privinta puterii pe care tara condusa de Napoleon o capata in Europa Centrala. In sfarsit, in pofida faptului ca, de pilda, campul de batalie a fost afectat de constructia de drumuri, in fond, de dezvoltarea urbana, cea mai mare parte a sa inca poate fi admirata si deopotriva explorata de cei interesati. In acest sens, s-a considerat ca ar trebui sa se ridice un memorial, drept pentru care, in anul 1911, o capela memoriala oarecum neobisnuita a fost construita pe platoul Pratzen.
Acesta din urma a fost scena contraatacului asupra flancului armatei aliate, condus de maresalul Soult; ba chiar, frumusetea acestui memorial este completata si de clopotnita gigantica a capelei memeoriale, ce se ridica mult deasupra constructiei propriu-zise, aceasta continand multe oseminte descoperite pe campul de batalie de la Austerlitz. Turistii trebuie sa stie ca in cadrul fastuoaselor ceremonii de comemorare, se reproduc scene importante din Batalia de la Austerlitz.
