Când devine o memă virală? Ne modelează memele conştiinţa? Noi teorii despre marele mister al fiinţei umane

Memele (sau meme-urile, ambele variante fiind acceptate ca forme corecte, din englezescul “memes”) sunt idei, imagini, expresii, comportamente sau concepte care se răspândesc rapid între oameni, de obicei prin imitare sau învăţare şi care, acum, în epoca digitală, se bucură de o mare popularitate pe Internet.

Cuvântul “memă” a fost inventat (cu mult înainte de apariţia Internetului) de Richard Dawkins, biolog evoluționist britanic, în cartea sa, “ The Selfish Gene” (“Gena egoistă”), din 1976. El a derivat termenul din grecescul “mimema” (“imitaţie”) și l-a folosit pentru a descrie “unități/ aspecte culturale” – un model comportamental, o melodie, o modă, o expresie, un slogan, o idee religioasă etc. – care se răspândesc între oameni, la fel cum genele se transmit biologic. Aşa cum sugerează titlul cărţii lui Dawkins, “genele” sunt “egoiste” , deoarece şansele de a fi copiate şi transmise depind de proprietăţile acestora şi în mod similar se întâmplă şi cu “memele”.

Înainte de epoca digitală, memele circulau în alte forme – proverbe și zicători transmise din generaţie în generaţie, mode vestimentare, melodii virale (de exemplu, “YMCA”, „Macarena” etc.) dansuri şi ritualuri (hora, colindele), simboluri (yin şi yang, heraldica nobililor, crucifixul creștin etc.), desene şi caricaturi publicate în reviste, benzi desenate (Garfield, Snoopy etc.), fraze celebre din filme (“I’ll be back!”, Terminator/ “Houston, we have a problem!”) sau reclame, propaganda din timpul războaielor (de pildă, afişul cu “Uncle Sam wants YOU” – SUA, 1917), mituri, legende (care se transmiteau şi se modificau, asemenea memelor de astăzi). Toate acestea sunt forme de “meme”, pentru că se răspândesc cultural, se modifică uneori și devin parte din conștiința colectivă.

Memele în epoca Internetului

Memele digitale timpurii (anii 1990–2000) erau reprezentate de imagini simple, texte, GIF-uri, videoclipuri scurte, pe forumuri, e-mailuri, site-uri. Sunt celebre, din acea perioadă, meme precum: “Pepe the Frog” – personaj de benzi desenate (o broască cu aspect umanoid), o memă (pe Internet) creată de caricaturistul Matt Furie, LOLcats (“I Can Has Cheezburger?”- mema pisicii), “All your base are belong to us” – glumă născută dintr-o traducere greșită a unei fraze dintr-un joc video japonez sau, după anii 2000, “Woman yelling at cat” (Femeie care ţipă la o pisică), “Kermit drinking tea” (“But that’s none of my business…”), o memă celebră, însoţită de imaginea broaştei Kermit, folosită pentru a ironiza comportamentul dubios al cuiva, “Distracted Boyfriend” – o memă devenită virală în 2017, în care se face aluzie, într-un mod amuzant, la infidelitate etc.

Tipuri de meme

Există diverse tipuri de meme pe Internet – meme conceptuale/ culturale (“Manifesting”, referitoare la faptul că poți atrage lucruri bune în viață prin gândire pozitivă, “Quiet quitting”, idee de rezistență la capitalismul corporatist, susţinând obiceiul de a face, la locul de muncă, strictul necesar, fără efort suplimentar), meme lingvistice/ expresii virale (“I can’t even…”/ “Nici măcar nu pot…”, transmiţând o emoţie puternică), “No cap” (punctează că ceva este adevărat/ sincer, opusul lui “mincinos”), meme comportamentale/ sociale (“Unboxing videos”, comportament specific influencerilor din marketing, însemnând deschiderea unui produs nou în faţa camerei), “Ice Bucket Challenge” (turnarea unei găleți cu apă şi gheață peste capul unei persoane, cu scopul de a încuraja donaţiile pentru cercetare în medicină), “TikTok dances”, “românul minimalist” (“N-am bani, n-am chef, n-am baterie, dar mă țin bine” etc.).

Memele virale se răspândesc instantaneu, global şi pot avea mii de variante în câteva ore. Au devenit o formă de limbaj vizual universal, o “gramatică a Internetului”. Memele nu mai sunt astăzi doar amuzante – pot fi politice, educative, de protest sau artistice. Se fac, în prezent, și cercetări academice despre “memetică” – știința modului în care ideile se propagă cultural.

Ce face ca o memă să devină virală pe Internet?

Unele meme se viralizează, altele trec neobservate. Cei care au studiat fenomenul spun că există o “formulă” a viralităţii unei meme, care include mai mulţi factori:

Memele si rezonanța emoțională

Memele virale trezesc o emoție puternică – fie surpriză (ceva neașteptat sau absurd), fie amuzament (cele mai multe meme sunt amuzante, surprinzătoare sau ironice), fie frustrarea sau indignarea (memele politice sau sociale mizează pe reacții intense), afecțiunea/ empatia (animale drăguțe, gesturi umane etc.). Oamenii dau “share” când simt ceva, nu doar când înțeleg ceva.

“Relatabilitatea” (ușurința de identificare)

O memă devine virală când mulți oameni se pot regăsi în ea – oboseala de luni dimineața, nerăbdarea de vineri (pentru weekend), studenți înainte de examene, relații, joburi, viața de zi cu zi. Cu cât mai mulți oameni gândesc “Exact așa sunt și eu!”, cu atât mai rapid se răspândește.

Memele – simplitate și claritate vizuală

O memă trebuie să fie ușor de înțeles (în mai puţin de 3 secunde), clară vizual (imagine, text scurt), potrivită pentru ecrane mici – telefon (o imagine complexă sau un text lung “omoară” viralitatea).

Versatilitatea memelor – ușor de adaptat / remixat

Memele virale sunt “formate deschise”, pe care alții le pot modifica – aşa au devenit virale, de pildă “Distracted Boyfriend” – cu mii de versiuni cu texte diferite, “Drake approving/ disapproving” – folosit pentru orice alegere, template-uri cu două panouri (“Expectations vs. Reality”) etc. Cu cât e mai ușor de refolosit o memă, cu atât comunitatea o multiplică mai repede.

Platforma și algoritmii

Viralitatea depinde și de unde apar memele – pe Twitter/ X, se răspândesc rapid memele text + imagine, pe TikTok, sunetul și trendul contează mai mult decât imaginea, pe Reddit, contează umorul de nișă și sincronizarea. Algoritmii platformelor favorizează conținutul cu multe reacții rapide (like, share, comment).

Timpul potrivit (contextul social)

O memă devine virală dacă atinge o temă actuală – un eveniment (alegeri, sport, scandal), un moment cultural (film lansat, piesă nouă), o situație comună (vacanțe, sesiune). Memele “prind” mai ușor dacă intră în conversația colectivă a momentului.

Memele şi efectul de “mutare genetică” (memetic mutation)

Ca în biologie, o memă se “reproduce” și se transformă pe măsură ce oamenii o modifică. Unele versiuni devin mai eficiente, deci circulă mai mult. De pildă, dacă un template popular este făcut de cineva mai amuzant, varianta nouă se viralizează, devine standardul.

Aşadar, o memă devine virală atunci când este emoționantă, simplă, ușor de recunoscut, adaptabilă, lansată la momentul potrivit.

Memele ne modelează conştiinţa?

Conştiinţa (din latinescul “con scientia” – “ştiinţă cu” sau “cunoaştere cu”) este starea spiritului graţie căreia putem să ne cunoaştem pe noi înşine (să avem “conştiinţă de sine”), dar şi să cunoaştem lumea în care trăim. Este maniera specifică omului, cea mai evoluată, de reflectare a realităţii, sub formă de reprezentări, noţiuni, raţionamente, procese voliţionale şi afective.

Nicio teorie, până acum, nu a oferit un răspuns satisfăcător la întrebarea: “Cum se naşte conştiinţa, cum este posibil ca materia concretă, alcătuită din atomi fără conştiinţă, să dea naştere gândurilor, sentimentelor, ideilor?

Noi teorii, foarte serioase şi cu impact în lumea stiintifică, inspirate de realitatea pe care o trăim, vin să se adauge celor existente, în tentativa de a explica existenţa şi mecanismele conştiinţei, afirmând că memele modelează conștiința umană, cultura și chiar modul în care gândim.

Cum influențează memele conștiința?

Biologul Richard Dawkins, menţionat la începutul articolului, cel care a inventat termenul “memă”, spune că memele sunt pentru cultură ceea ce genele sunt pentru biologie, sunt forme de viață mentală, care se reproduc și se modifică în mințile oamenilor. Noi suntem “gazdele” lor, le transmitem, le modificăm și le facem să evolueze. De exemplu, o credință religioasă, un proverb, o melodie sau un gest pot supraviețui generații întregi, pentru că se “replică” eficient în conștiința colectivă.

Apoi, memele ne oferă modele de gândire (“cum ar trebui să fim”, “ce e cool”, “ce e greșit”), selectează atenția noastră (vedem lumea prin “filtrul” lor), formează identități colective (fanii unei cauze, ai unui brand, ai unei glume online) și chiar creează realități sociale, prin repetare (dacă destul de mulţi oameni cred sau glumesc pe o temă, aceasta devine “adevăr cultural”). Cu alte cuvinte, memele nu doar ne distrează – ne “programează” subtil percepțiile, preferințele și reacțiile.

Teorii memetice și autori importanți

Filosoful american Daniel Dennett, în lucrarea “Consciousness Explained” (“Conştiinţa explicată”, 1991) şi în “Darwin’s Dangerous Idea” (“Ideea periculoasă a lui Darwin”, 1995) susţine despre conştiinţă că este “un set de meme”, ideile se luptă pentru spațiu în mintea noastră, noi nu gândim “liber”, ci printr-un amestec de meme care ne formează perspectiva – “Eul este un centru de narare, nu un centru de comandă”, iar conștiința e un rezultat emergent al firului narativ intern, format din gânduri, povești, concepte – înrudite toate cu ideea de meme.

Susan Blackmore, specialistă în memetică, în cartea “The Meme Machine” (“Maşina de meme”, 1999), spune, la rândul său, că memele sunt forța principală a evoluției culturale, conștiința noastră, limbajul și chiar conceptul de “eu” ar fi rezultatul competiției între meme – ideile religioase, modurile de viață, imitația comportamentelor sunt moduri prin care memele se perpetuează.

“Mintea umană – spune Susan Balckmore, ca şi Dennett – a evoluat ca un vehicul de replicare memetică, iar conștiința de sine nu este un “eu profund”, ci o narațiune internă autoîntreținută de meme – de fapt, de pachete complexe de meme (memeplexuri) – rețele coerente de idei, credințe, simboluri, ritualuri etc., care se susțin reciproc și oferă iluzia unității personale”.

Suntem fiinţe memetice?

Aşadar, memele ne modelează conștiința, la fel cum mediul ne modelează corpul.
Suntem, într-un sens, ființe memetice – combinații de idei, credințe și simboluri care trăiesc prin noi. Memele online sunt considerate acceleratori culturali – testează, selectează și răspândesc idei într-un ritm fără precedent. Prin repetiţie şi asociere, memele construiesc percepții despre lume, ghidează reacțiile emoționale, stabilesc valori și credințe, devin “normalitate” (“așa se face”).

Se vorbește frecvent despre “ecologia informațională” – un mediu în care memele concurează pentru atenția noastră, asemenea speciilor pentru hrană. Memele se răspândesc, se selectează, se fixează în obiceiuri și, în timp, modelează felul în care gândim, simțim și acționăm. Unii psihologi și sociologi văd în meme o nouă formă de educație colectivă, alții – un risc de manipulare mentală, pentru că influențează opinia publică și emoțiile de masă. Codificând idei în forme accesibile, uşor de reţinut, memele devin purtătoare eficiente de mesaj, educă, inspiră, mobilizează sau, dimpotrivă, întăresc prejudecăţi, fake news-uri, într-o realitate suprasaturată de informaţie.